De-a dreptul fascinant câte se pot dezbate pornind de la o nuntă care nu ne afectează absolut deloc viaţa. De pildă, aşa implicat cum mă găsesc în acest mecanism de îndobitocire colectivă cunoscut sub denumirea de “presă”, aş fi tentat să dezbat comparativ prostia celor interesaţi de “nunta anului în fotbal” şi ticăloşia celor care fac dintr-un asemenea eveniment “ştirea zilei”. Dar las discuţia asta pe altă dată, convins că ocazii o să fie chiar prea multe.
M-a încercat o oarecare jenă încă din momentul în care mi-a trecut prin minte să scriu aceste rânduri. În mod normal, total neinteresat de mondenităţi ieftine, aş fi ignorat “ştirea zilei”. Şi totuşi, desfăşurarea evenimentului – urmărit involuntar în titlurile publicaţiilor online – a reuşit să-mi strecoare dilema exprimată în titlu.
Lucruri s-au întâmplat cam aşa (sublinierile îmi aparţin):
Preşedintele executiv al FC Dinamo, Cristian Borcea, şi soţia sa, Alina Vidican, s-au căsătorit religios, duminică, la biserica Adormirea Maicii Domnului din Pipera, naşii cuplului fiind finanţatorul stelist Gigi Becali şi soţia acestuia, Luminiţa. Slujba religioasă a durat aproximativ o oră fiind oficiată de un sobor de opt preoţi. Noul cuplu Borcea a fost aşteptat la ieşirea din biserică de o limuzină Rolls-Royce de culoare albă cu argintiu, cadoul din partea naşului Gigi Becali. [...] La intrarea în biserică a fost pus covorul roşu, acesta fiind încadrat de ornamente din flori: orhidee albe, hortensii albe şi trandafiri albi. Lumânările au fost din orhidee albe şi hortensii albe.
În prealabil, s-au mai petrecut următoarele: Cristi Borcea a fost căsătorit mulţi ani cu o altă femeie, a avut cu ea vreo 3 copii, si-a luat lumea în cap şi a început o aventură extraconjugală cu o domnişoară, a divorţat de prima soţie şi a hotărât că a doua oară, poate, o să fie mai fidel. Aşa că si-a luat amanta de mânuţă şi a mers să se cunune cu fast într-o biserică ortodoxă.
Întâmplător sau nu, Biserica Ortodoxă are nişte principii destul de clare cu privire la adulter, divorţ şi recăsătorire. Aceste principii îşi au rădăcina în îndemnurile Mântuitorului Iisus Hristos, care spunea că divorţul e permis doar în caz de adulter, şi atunci fără să existe posibilitatea recăsătoririi. Evident, la asta s-au mai adăugat câteva excepţii, legate de abuzuri şi alte pericole fizice şi morale. O căutare pe google cu termenii “biserica ortodoxa divort” sau “biserica ortodoxa adulter” ar trebui să lămurească pe oricine.
În privinţa recăsătoririi, lucrurile erau de asemenea destul de clare în doctrina Bisericii Ortodoxe. Dacă iniţial recăsătorirea era permisă doar unora dintre cei văduvi, ulterior au apărut diferite canoane care permiteau excepţii. Totuşi, a rămas valabilă interzicerea recăsătoririi pentru cei care au comis adulter, prezenţa copiilor fiind şi ea o circumstanţă agravantă. Mergând mai departe, acolo unde există preoţi sau episcopi care, din diverse motive, permit a doua sau a treia recăsătorire, aceasta nu poate fi sub forma unei cununii obişnuite, totul trebuind să fie sobru, simplu şi fără fast.
Să fim bine înţeleşi, curvăsăria marca Borcea este problema lui, urmând ca, într-un fel sau altul, să suporte consecinţele. Deşi nu sunt de acord cu faptele mirilor de azi, ele nu au capacitatea de a afecta prea multă lume. Nu intenţionez să îmi pierd vremea condamnând în prea multe cuvinte chestiuni private, chiar dacă sunt demne de condamnat. Ceea ce afectează destul de serios imaginea şi credibilitatea creştinilor este tocmai atitudinea bisericii în asemenea cazuri.
Aşadar, ar fi interesant de aflat câţi bani a dat Borcea bisericii (ca instituţie) şi celor opt preoţi, pentru a-i consfinţi curvăsăria. Sau ce fel de credibilitate se aşteaptă reprezentanţii bisericii să aibă când condamnă public diverse păcate, odată ce au demonstrat că nu au nicio problemă cu adulterul şi recăsătorirea lui Borcea. Sau cum să ai încredere într-o instituţie care, de multe ori, pare că are la bază dragostea de bani, în timp ce Biblia numeşte această dragoste “rădăcina tuturor relelor”.
Multe dileme, puţine răspunsuri…




Buna ziua
Ma bucur mult cand vad ca mai sunt oameni ” jenati ” ca participa , de multe ori involuntar prin simpla butonare a telecomenzii , la indobitocirea maselor !
Intrebarea care ma framanta este : cine pe cine indobitoceste ? redactorii sefi pe angajati sau angajatii pe redactori sefi ? Fiindca unii dintre ei reprezinta dupa opinia mea ” masele ” ! Oricum, daca voi ajunge vreodata redactor sef – apropos, se da vreun test sau este suficient sa fii total nepriceput -, voi da afara orice mic corupt din media, care in schimbul unei gustari si a libertatii sa poarte in agenda telefonica numere ale unor personaje mai mult sau mai putin notorii mi-ar prezenta propunere de stire nuntile celor cercetati de DNA si botezurile ” miticilor ” din politica inconjuratoare.
Daca exista un maxim al penibilitatii in presa vizuala, ne putem bucura cu totii: acest maxim a fost atins cu nunta lui Borcea !!Daca in ralitate aceasta nunta a tinut cateva ore, la TV a tinut 3 zile !!! Deci, nimic rau nu ne mai poate astepta cel putin pana la viitorul divort al lui Prigoana !!!
@Paul
Mă tem că situația nu ar fi așa ușoară, chiar dacă ai ajunge redactor-șef.
Pentru strategii și pentru grile sunt de vină șefii. Dar nici jurnalistul de rând nu e întotdeuna competent și cu interes pentru calitatea muncii prestate.
Știi ce e culmea? Că oamenii stau și se uită la asemenea chestii de…. cacao. Presiunea devine astfel destul de mare pe cei care stabilesc direcția. În condițiile de concurență acerbă, ai de luat o decizie grea: te conformezi, dau îți păstrezi demnitatea. Iar când îți păstrezi demnitatea, se pare că îți scade ratingul. E un cerc vicios. Trist!
Heheheeeee, va foarte salut stimate domn, ca de multa vreme nu v-am mai trecut pragul. Ma bucur sa te regasesc cu acelasi stil si “carisma” si cu placuta linie de descriere a gandurilor. Am incercat sa recuperez ce am pierdut intre timp, dar este foarte greu sa “privesti” doi anisori de ganduri….
La buna regasire si la mai bine
Nu am fost nici eu tocmai harnic în privința blogului personal, dar măcar m-am extins în alte părți.
Doi ani?!?! Pe unde ai umblat?
Si cum lucrurile rele nu vin nicioadata singure, am avut ceva de treaba in offline, dar acum e bine
Ma bucur sa aud de partea pozitiva din viata ta si iti doresc sa ai…fir intins cum se mai spune pe la noi :p
ai dreptate puscas ,pacat ca nu se pot lua masuri in privinta acestor mafioti ai bisericii
Imi place modul in care ai atins acest subiect. Totusi ai fi dezamagit sa afli ca si in biserici protestante se accepta acest lucru, doar ca mirii nu apar la televizor.. Asta e din pacate lumea in care traim…