Nu scriu aceste rânduri pentru a susţine eutanasierea câinilor comunitari. De asemenea, textul de mai jos nu este o pledoarie pentru interzicerea avorturilor. Discuţia din jurul acestor probleme este una mult mai complexă şi, cu siguranţă, demnă de spaţii mai oficiale. Nu pot să adopt nici o abordare empirică, împărtăşindu-vă trauma curmării subite a unei legături afective dintre mine şi un patruped comunitar sau făcându-vă loc în drama născută în jurul unui avort. Din fericire, nu am acumulat asemenea experienţe. În concluzie, nu-mi rămâne decât să vă provoc la un banal exerciţiu de etică şi raţiune, lăsându-vă libertatea de a vă formula propriile judecăţi de valoare.
Trăind în Timişoara, un oraş în care te întâlneşti destul de rar cu un câine comunitar, au fost puţine ocaziile în care m-am surprins frământat de problema animalelor fără stăpân. Mai degrabă, chestiunea mi-a fost ridicată la fileu de articolele din presă şi de pe bloguri şi de experienţele diverşilor amici din Bucureşti. Cel mai recent articol, cel pe care îl voi folosi ca suport în unele afirmaţii, a fost scris de Remus Cernea chiar pe VoxPublica (Drepturile animalelor vs. cruzimea faţă de câinii comunitari şi uciderea lor abuzivă şi arbitrară).
Îi admir pe cei care luptă pentru drepturile şi protecţia animalelor. Asta chiar dacă s-ar părea că protecţia animalelor nu se poate face fără aşezarea lor pe o treaptă superioară omenirii. Poate mi-a fost dat mie să întâlnesc doar fanaticii greşiţi. Articolul scris de Remus Cernea, un discurs împotriva eutanasiei, urmează un fir al argumentelor destul de persuasiv. Câinii ca pacienţi morali, incapabili să judece aspectele morale, dar totuşi capabili să înţeleagă anumite lucruri, să simtă durerea şi chiar tristeţea. Eutanasierea unor fiinţe demne de empatia noastră este, coform autorului de text, „contrară unei etici raţionale şi civilizate”.
Această afirmaţie m-a dus cu gândul în altă parte. Am sărit peste argumentele din cometarii, cu pui, vite şi alte vietăţi sacrificate pentru bogăţia meniurilor noastre, şi am ajuns la o întrebare. Cât de conform unei etici raţionale şi civilizate este avortul?
„Animalele sunt înzestrate cu sensibilitate, aşadar au experienţa plăcerii şi a durerii. Indivizii care aparţin multor specii sunt conştienţi de sine, posedă o inteligenţă şi o voinţă remarcabile şi dezvoltă relaţii complexe cu semenii lor, cu alte animale sau cu oamenii. Suferinţa unui animal şi puterea lui de înţelegere nu trebuie ignorate iar empatia nostră trebuie să se întindă şi asupra lor”, spune Remus Cernea.
Ei bine, nici copiii nenăscuţi nu sunt mai prejos, chiar dacă unii se încăpăţânează să-i vadă ca pe o simplă aglomerare de celule. Inima copilului începe să bată din cea de-a patra săptămână a vieţii intrauterine. Studiile au arătat că fătul trece prin diverse stări emoţionale. Se mişcă şi reacţionează la stimuli. Are propria voinţă. Pe scurt, posedă toate acele calităţi care le fac pe animale demne de empatia noastră şi chiar în plus. Există filme făcute în timpul avorturilor, cu ajutorul ecografului. Filme în care se pot vedea secvenţe cu fătul care conştientizează pericolul şi încearcă să se ferească din calea chiuretelor. Şi totuşi, s-ar părea că aceşti copii nenăscuţi nu se califică pentru empatia noastră.
Eutanasierea câinilor este percepută ca un gest barbar, o crimă. Aşa o fi, deşi pare o cruzime mai mare să-i laşi pe străzi, pradă foametei şi bolilor. Între timp, avortul este dreptul femeii asupra propriului corp şi, implicit, asupra unei alte vieţi. Apropo de etică raţională şi civilizaţie…
„Nu-l poţi uita niciodată pe acela care îţi ucide câinele”, mai afirma Remus Cernea în încheierea pledoriei sale. Mă întreb cât de repede îi poate uita pe cei care îşi ucid copiii nenăscuţi.
Pingback: Salvaţi câinii comunitari, ucideţi copiii nenăscuţi! O paralelă între eutanasie şi avort « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
Ar fi bine sa se scrie mai multe articole pe aceasta tema! Nu numai valorile ne sunt pervertite, ci mai ales prioritatile. Pana la urma, viata si resursele noastre sunt finite, iar noi alegem sa le dedicam multor cauze secundare, discutabile, materiale. Astfel, raman departe de preocuparile noastre probleme majore si de o fatalitate iminenta, cum ar fi: avortul, dereglajele demografice, disparitia/pervertirea familiei, foamea care strabate inca o mare parte din omenire etc. Multi insa, cu mandrie si sentimentul datoriei, isi dedica vietile unor teluri cum ar fi: protectia animalelor, incalzirea globala, feminism, drepturile homosexualilor, legalizarea prostitutiei etc. Comparati va rog cele doua seturi de probleme si meditati putin la importanta si implicatiile fiecarei categorii. Mie personal mi se pare un semn de mare ignoranta sa uiti de primele si sa te dedici aproape exclusiv celorlalte.
Dupa parerea mea, astea doua sunt apples si oranges, deci nu pot fi comparate. Avortul este o chestiune politica, iar eutanasierea cainilor o chestie de sanatate publica.
Nu despre aspectul politic al avortului discut, ci despre aspectul moral. Nu le-am comparat propriu-zis pe cele două, ci am comparat reacţiile unora. Ni se face milă de câini comunitari, în timp ce avortul ne lasă reci. E vorba despre o etică pervertită. Despre un sistem de valori distorsionat…
Florin, trebuie sa existe o distinctie intre avort ca “metoda contraceptiva” si avort ca rezolvare a unei situatii disperate.
Nu sunt de acord cu damele care intra in plina viata intima fara sa aiba minime cunostinte de contraceptie sau fara sa le pese. Pe astea le-as steriliza macar temporar, pana la intra mintea-n cap.
Dar nu poti spune ca e mai OK sa nasti un copil cu vreo boala ce nu-i va permite niciodata o viata normala, desi se putea face intrerupere de sarcina. Nu poti spune ca e mai OK sa se nasca oricum un copil, chiar daca ajunge la orfelinat. Inainte sa-i spui unui copil abandonat ca e bine ca s-a nascut, discuta cu el. Sunt cazuri care au ajuns bine, dar sunt multe vieti distruse.
In ceea ce priveste cainii comunitari: nu mi se pare normal sa plateasca pentru prostia si lipsa de educatia civica a noastra. Crezi ca daca s-ar starpi azi toate animalele comunitare (caini si pisici), nu ar mai exista? crezi ca ar invata romanii sa-si sterilizeze femelele ce nu se folosesc pentru monta? Sau masculii in aceeasi situatie? Crezi ca vor inceta sa-si abandoneze animalele sau puii lor, cand realizeaza ca un animal de companie nu e doar obiect de decor? Cate zeci de mii de animale crezi ca ar trebui sa plateasca pretul suprem pana invatam noi, romanii, sa fim RESPONSABILI?
Trăim într-o epocă în care non-valorile au devenit valori, iar valorile, culmea ironiei, non-valori. Astăzi nu se mai poartă să te adresezi frumos unei domnișoare, e mai trandy să fluieri după ea, să strigi cât te țin plămânii că ți-ai luat „merțan” și la prima trecere să te oprești și să omori un bătrânel în bătaie că nu se grăbește pe trecerea de pietoni. În concluzie, e mai etic și la modă, în ochii unora, să lupți pentru „drepturile” câinilor vagabonzi, decât să încerci să atenuiezi statisticile avorturilor voite, ca să nu le amintim și pe cele spontane, care se petrec din diverse cauze.
Pingback: Note pe un colț de carte » Adrian Glodoreanu - Suntem nişte morţi care ne amintim de viaţă… (J.P. Sartre)
Poate e off-topic, n-am stiut unde sa postez, este informatie importanta si utila, puteti as mutati postul unde vreti.
S-a mai omorat un politist in Romania azi impuscandu-se in cap cu arma din dotare. Tocmai am vazut pe ziare.ro.
Chirurgii au un risc de suicid de 4 ori mai mare decat populatia generala. Psihiatrii si artistii plastici de sex feminin la fel. La politisti este mult mai mare, nu stiu daca l-a masurat cineva, cred ca le e si frica sa-l masoare ca s-ar speria lumea cand ar afla ce mare este. Vaduvii aflati in primul an de doliu sunt la risk atat pentruu boli fizice cat si pentru suicid.
Uite un link util pentru cei ingrijorati ca ar putea avea un cunoscut, o ruda sau un prieten la risc de suicid:
http://www.stopasuicide.org/downloads/Sites/Docs/StopASuicide_SuicideRiskQuestionnaire_Military.pdf
Mi-a placut articolul. Eu unul sunt pentru eutanasia cainilor. Imi plac cainii, dar deja nu mai suport sa fiu fugarit de caini prin Bucuresti. De curand m-am mutat in cartierul Titan si e plin de caini, vreo 3 erau sa ma muste pana acum plus ca e plin de rahat. Cat despre avorturi aici e o discutie mai complicata pentru ca implica viata a 2 persoane: mama si copilul(fatul). Eu unul nu sustin avortul pentru ca trebuia sa te gandesti inainte sa faci sex neprotejat, dar decat sa te chinui si sa chinui si copilul, mai bine faci avort. Ideea e ca nu se merita sa faci un copil in Romania de azi pentru ca se creste greu un copil si situatia in Romania nu e deloc roz.