Am zis chestia din titlu pe twitter. Apoi mi s-a părut că merită discutată problema mai pe larg. Caracterul nu pare să se dezvolte în condiţii de confort continuu, ci în situaţii dificile. Asta pare să fie o teorie neplăcută pentru cei care nu vor să treacă prin viaţă ca umbra prin apă. De ce o fi aşa mă mai gândesc. 
Aşadar, ce e de preferat? Să nu ai parte de necazuri, să trăieşti o viaţă confortabilă dar banală, sau să treci prin tot felul de situaţii neplăcute, neajunsuri şi probleme în urma cărora să te alegi cu un caracter puternic şi să laşi în urmă cel puţin un lucru remarcabil? Chiar nu îmi vine în minte nicio persoană care să fi rămas în istorie (pozitiv) fără să fi trecut în prealabil prin chestii nasoale.
O tot testez eu p-asta cu greutatile. E nasoala.
As alege prima varianta! Mediocru, dar fericit.Ai timp sa-ti traiesti viata.
Mda… cred că asta e tendinţa când eşti în situaţii nasoale. Totuşi, după ce trec şi le vezi efectul pozitiv (dacă reuşeşti să extragi/înţelegi respectivul efect), parcă varianta a doua e de preferat.
Pingback: Tweets that mention Idei pertinente într-o lume impertinentă » Post Topic » Confort sau caracter? Asta e întrebarea… -- Topsy.com
Degeaba ai bani daca te izbesti zi de zi de oameni fara caracter. Cu bani nu poti sa cumperi caracter. So..
Păi da, doar că nu e vorba despre caracterul altora, ci despre al tău. Aşa ai putea spune că e bine să treacă alţii prin greutăţi ca să trăieşti într-o lume de oameni la locul lor, dar tu să fii scutit.
E musai sa alegem dintre extremele astea doua?
E ca si chestia aia cu “bogat, dar bolnav sau sarac, dar sanatos…”, din care lumea ar alege bogat si sanatos
Nu stiu daca e musai, doar ca, asa cum spuneam, nu stiu oameni care sa fi realizat ceva important fara sa fi avut parte de chestii nasoale inainte.
De ce o fi asa?…
Tu stii pe careva sa fi trecut prin viata fara nici o “chestie nasoala”? Ca eu nu stiu si de aia as zice ca nu prea conteaza preferintele personale la faza asta
Ah, desigur, poti alege sa te incerci sa te pitesti de “chestiile nasoale” sau sa le iesi in intampinare. Dar nu mi-e prea clar daca schimba multe
Ah, long time no see.
Adevărul e că nici eu nu ştiu oameni care să fi fost scutiţi 100% de chestii nasoale, însă unii parcă sunt aproape scutiţi.
Ştiu că nu prea ai de ales, însă întrebarea era n cazul în care ai avea de ales.
Ce as spune ca aleg? Depinde de moment si de dispozitie.
Dar mai e ceva. Extremele astea doua sunt situatii ideale. Situatiile reale… sunt cu totul altceva. Poti sa-ti intaresti oarecum caracterul alegand comfortul. Si poti sa obtii ceva comfort alegand sa-ti intaresti caracterul.
De ce as alege caracterul? O multime de chestii cu care am ramas de cand eram mica. In primul rand dorinta de a fi ca eroii din cartile preferate. Convingerea aia (stupida, stiu, dar parca tot nu pot scapa de ea) ca te inalti deasupra altora prin suferinta. Toate chestiile care mi s-au spus ca asa trebuie sa fie, chiar daca nimeni nu mi-a oferit un exemplu personal, ba chiar din contra. Crede-ma, chiar poti sa f*ti mintea unui copil atunci cand ii spui ca nu e bine sa minta si apoi tu deformezi adevarul cand vorbesti cu altcineva in fata lui, ba ii mai si faci scandal daca te corecteaza. Sau daca ii spui sa nu fure si apoi te vede cum falsifici facturi sau cum scoti din chiloti ce ai furat de la lucru (ca, de, la iesire se controleaza gentile). A alege caracterul poate sa genereze frustrari… multe si mari. Si poate sa faca oamenii sa reactioneze urat si la cele mai marunte neajunsuri. Nu conteaza ca au trecut prin chestii mult mai urate.
De ce as alege comfortul? Pentru ca uneori as tampi daca n-as vedea niste rezultate rapid (i)ar in unele situatii nici macar nu mai e vorba de “rapid” – e vorba de a le putea obtine vreodata in viata. Pentru ca asteptarea ma omoara. Pentru ca, la cat de fericita poate sa ma faca obtinerea unor anumite chestii, deja nu mai conteaza metodele prin care le obtin. Bineinteles ca exista si dezavantaje. Odata ce ai spus prima minciuna, va trebui sa o spui si pe a doua ca sa o acoperi pe prima. Si tot asa… vei avea mereu doua alternative: inca o minciuna ca sa le acoperi pe precedentele, sau sa spui in sfarsit adevarul si sa pierzi absolut tot. Si uneori vechile trucuri devin ineficiente, trebuie sa gasesti mereu altele noi si mai radicale.
Interesanta abordare..
Cei care duc o viata confortabila (aproape ideal vorbind) isi vor forma si ei un anumit caracter si nu vor ezita nici un moment sa si-l arate.
Despre cei carora viata nu prea le lasa timp de respiro poti sa spui ca au un caracter ceva mai puternic.
Daca as alege intre cele doua extreme as alege viata confortabila. Pentru ca degeaba te “calesti” printr-o serie de greutati in viata daca nu te pregatesti penrtu nimic.. si asta dureaza toata pana la sfarsitul zilelor..
E dar cum din pacate nu putem alege noi asa …
Cred că ideal ar fi ca totul să se petreacă la timp şi cu măsură. Adică să ai parte de încercări la vârste la care te poţi forma şi creşte, apoi intensitatea greutăţilor ar trebui să crească gradat, pe măsură ce avansezi şi-ţi formezi caracterul. După care ar fi nemaipomenit să apară situaţii în care caracterul tău, 98,782% deja format, să influenţeze pozitiv pe alţii, fără a-ţi da disconfort (deja eşti tare, şi poţi ajuta în loc să te vaiţi). În fine, spre sfârşitul vieţii grozav ar fi să ai parte de confort, cât se poate, anume până la o scurtă perioadă de năruire definitiv… Nimeni nu cred că-şi doreşte cu adevărat greutăţi majore, ci înfruntări cu miză, din care să nu iasă zdrobit sau schilodit sufleteşte pe viaţă. Dar şi confortul prelungit îi plictiseşte pe unii, mai ales dacă deja şi-au format caracterul. Nu e complicat, mai ales că nimeni nu are de fapt de ales: mergi înainte spre Next Level, deşi nu cunoşti jocul.
Pai.. in viata, vrei nu vrei treci prin chestii mai mult sau mai putin naspa, mai devreme sau mai tarziu. Eu cred in Dumnezeu si in faptul ca oricine inainte sa moara, plateste pt tot ceea ce a facut: bine sau rau. Asa ca.. prefer caracterul, pe care ti-l formezi trecand prin situatii grele, sau vorba populara care zicea ca “omul din greseli invata”. De cele mai multe ori omul invata din propriile greseli, pentru ca sunt mai dureroase, si rareori din ale celorlalti, deoarece avem inca mentalitatea aceea ca “mie n-are cum sa mi se intample asta”. Suferind, analizand si trecand cu brio peste fiecare situatie, mai mult sau mai putin grea, iti intaresti caracterul. Avand un caracter format, atunci stii sa analizezi si la prima vedere o situatie si ajungi cu usurinta sa iti rezolvi problemele de orice fel, in final reusind sa iti formezi si un confort propriu, din toate punctele de vedere.
caracter in primul rand… confort? va fi si confort daca ai rabdare, si confortul il poti cladi prin caracter
P. S. imi cer scuze ca am absentat de pe blogul tau:)
Bună Ziua
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea, să ne acorzi un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul radiowhisper_com sau un email radiowhisper_com@yahoo.com pentru a discuta mai multe.
Mulţumesc,
Cu stimă Vlad!
Numai sa nu fie greutatile atat de grele incat sa nu mai scapi intreg din ele (unde intreg se poate referi la chestii fizice sau psihice)
Confort!
Mai ai şi alte întrebări?
Pingback: Re: my dear friends (6) : Alex Mazilu – Daily Photo Blog
nu cred ca e nevoie neaparat de extreme tot timpul…ci numai dc nu se poate altfel din cauza situatiei; ideea e ca ego-ul, nu lucreaza pt om, ci doar creste hranindu-se cu omul…si dc se intampla asta, dc e lasat sa creasca din cauza ideii eronate de indentificare a(sinelui) individului si in definitiv a individului cu acesta…cum in fapt ego-ul nu lucreaza pt individ fiind numai o impresie de suprafata asta, la nivel superficial doar…in cele din urma
nu va fi nici “sustenabila” aceasta identificare, anume va provoca consecintele de ne-sustenabilitate…pe care individul le va resimti si va putea vedea astel ca nu este ego-ul, si ca acesta nu lucreaza pt el in fapt si ca nu trebuie a se lasa condus de acesta si sa-i fie prizonier, suportand in acelasi timp suferinta pe care ego-ul i-o provoaca pt a creste; fiindca “ego-ul creste hranindu-se chiar cu omul”.
asadar…dc exista intelepciunea si stiinta de inflorire a fiecarui individ in interconexiunea permanenta, in locul angrenarii in ideea de indentificare cu propiul ego…atunci propriul ego al fiecaruia nu va mai ingenunchea omul, pt ca ideea eronata a indentificarii cu ego-ul e deja inteleasa, deci fara actiuni nesustenabile/auto-provocatoare de suferinta din nestiinta si ne-eliberare din prizonier al ego-ului – care saracul, noi il crestem din nestiinta, el doar se hraneste cu ce i se da si isi face treaba dc e lasat.
ps: deci cum totul e interconectat, are un rol si stiinta/intelepciunea/ si educarea de esenta de functionare a insusi omului…
pt ca dupa aceasta, din cauza ca experienta este traita subiectiv oricum ar fi ea…mult de cum este traita aceasta tine de modul de abordare…care tine de “stiinta/intelepciunea/ si educarea de esenta de functionare a insusi omului…” cum spuneam mai sus
asadar, “repercusiunile” sunt si o “sansa” de realizare si eliberare…si se vor intampla cat timp nu va fi realizata cauza, si nu se shimba modul de operare pt a produce alt rezultat. nu e nicio pedeapsa, si doar un proces de realizare/eliberare/armonizare-intregire intensitatii iubirii
ce este si suntem
Intrebare de oracol
Greutăţi. Confortul e pentru cei care nu ştiu ce înseamnă viaţa.