“Decât numai păzeşte-te şi îţi fereşte cu îngrijire sufletul tău, ca să nu uiţi acele lucruri pe care le-au văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă ele de la inimă în toate zilele vieţii tale; să le spui fiilor şi fiilor feciorilor tăi.” Biblia (Deuteronomul 4:9)
În urmă cu 20 de ani, la Timişoara, s-a deschis focul asupra manifestanţilor anti-comunism. Pe vremea aceea, eu eram doar un copil într-un sat din Bihor. Nu am experienţe personale de relatat şi nici dreptul de a face analize referitoare la evenimentele de atunci. Totuşi, locuind în Timişoara şi bucurându-mă de libertatea venită în urma luptei şi a sacrificiului revoluţionarilor, am o datorie morală. Sunt dator să reamintesc şi aici că în 17 decembrie 1989, sângele vărsat la Timişoara a însemnat începutul sfârşitului pentu regimul comunist.
Am început cu un citat din Biblie care se referă la un episod din istoria poporului evreu. După ce Dumnezeu i-a scos din Egipt şi i-a dus în ţara promisă, le-a poruncit să ţină minte tot ceea ce făcuse pentru ei. Să povestească minunile Lui din generaţie în generaţie. Un mesaj veşnic actual, aş spune eu. Dacă mi-ar fi îngăduit să dau un sfat celor care au participat la revoluţia din decembrie 1989, sfatul meu ar fi tocmai acela de a povesti ceea ce au trăit. Noi, cei care nu am fost acolo, avem nevoie de astfel de istorisiri pentru a învăţa să respectăm. Pentru a nu intra din nou în laţ la fel ca nişte câini care ne întorc să-şi guste propria vomă.
Aşadar, dacă aveţi amintiri de la revoluţie, povestiţi-le şi altora! Un exemplu în acest sens este Sorin Bogdan, care povesteşte pe blogul personal zilele revoluţiei, aşa cum le-a trăit el. Până acum puteţi citi relatarea zilelor de 16 decembrie şi 17 decembrie.
Revoluţionarii merită toată stima noastră. Trebuie să le fim recunoscători pentru că ne-au oferit liberatea, indiferent de ce am ales noi să facem cu ea în ultimii 20 de ani. Iar pe cei care au fost cândva torţionari şi asasini, sper, pentru liniştea noastră sufletească, că îi vom putea ierta. Să scăpăm de ura care se transformă treptat în amărăciune şi să păşim înainte recunoscători pentru libertatea de care ne bucurăm!
respect pentru cei ce au murit in ’89! dar daca stau sa ma gandesc, ce facem cu libertatea asta?? oricum la noi in tara libertatea nu e libera plus ca nu ne aude nimeni.
“Asta nu este libertate si nici libera exprimare
Cand ai mai multe sanse sa fi auzit daca strigi catre cer tare” SDST – ingeri deasupra romaniei
Totusi diferenta intre ce e acum si ce era inainte de ’89 e enorma…
Respect pt Revolutionari! O parte din patriotismul meu se datoreaza evenimentelor care au avut loc acum 20 de ani. Sunt mandra de acest popor, bun, rau, asa cum e el, si mai ales sunt mandra ca sunt timisoreanca! De asemenea, sunt recunoscatoare fata de cei ce s-au sacrificat pt noi si pt viitorul acestei tari, chiar daca mai avem inca influente comuniste.
Daca in ’89 as fi avut varsta de acum, probabil ca as fi fost acolo printre manifestanti, luptand pt tara mea. Dar avand in vedere ca aveam doar 5 ani, am prea putine amintiri din acea perioada. Imi amintesc strazile pustii pe care patrulau militari inarmati, revad clar o cladire de la intersectia strazilor Mures cu Hebe, de care era prins steagul rosu cu secera si ciocanul, si mai imi amintesc transmisiunea televizata a mortii dictatorului care a provocat lacrimi de bucurie la mine in familie.
Da, avem de ce sa fim recunoscatori. E greu de spus ce am fi facut noi daca eram in locul lor. Asa cum spuneam, sper sa nu uitam si sa ajungem sa ne batem joc de libertatea castigata cu pretul vietii.
Multumim Florin ca ne-ai dat ocazia sa vedem filmul…ca de fiecare data subiectul este cutremurator si scoate la iveala multe semne de intrebare si mai ales durerea neimplinirii. Nici macar dupa 20 de ani nu reusim sa gasim un rost al evenimentelor petrecute atunci. Am castigat o libertate care aproape ne incurca, ne macina si e straina de tot ceea ce ne-am fi dorit. Dincolo de prea multe cuvinte , sa incercam sa nu uitam, sa reflectam, fiecare cu puterea lui de intelegere a lucrurilor, sa respectam si mai ales sa invatam!
Cu placere!
Rostul evenimentelor mi se pare ca il stim. A fost pentru libertate. Doar ca unii, cei care au avut mari privilegii in regimul comunist, au tinut cu dintii de respectivul regim si pentru asta au fost in stare sa traga in proprii lor concetateni. Altfel ar fi fost o revolutie de catifea ca in alte parti.
Din punct de vedere economic nu suntem acolo unde am fi sperat. Insa situatia de acum e infinit mai buna decat cea de atunci.
Nu ma refeream deloc la sfera economica…ma refer la aceleasi metode, mentalitati care persista, orice am face, si care nu tin de un regim anume. Incep sa cred ca sunt parte din natura noastra ca natiune. Nu avem nevoie dacat de vreo doi lideri de partide cu ceva carisma si s-ar gasi si acum din cei care ar trage pentru orice in concetatenii lor, fie si numai din invidie.
Iar libertatea e o chestiune foarte relativa, am castigat atunci o anumita libertate. Eram ceva mai mare decat tine si pot sa iti spun ca am cunoascut oameni care se simteau cu mult mai liberi decat acum…
avem amintiri din cele mai triste. Crede-ma nu face sa punem pe tapet niste oribilitati comuniste. Sau poate, intr-un timp mai permisiv acceptarii ideii curatirii existentei de orori.
dincolo de dezamagire (care pare sa fie starea constanta a romanului), exista si niste realizari. acestea fiind zise, eu prefer Victoria de timpuri noi lui vali sterian..
@volare Sa speram ca nu va mai fi nevoie sa moara cineva ca sa ne mentinem pe linia de plutire… Libertatea e intr-adevar o chestie relativa…
@gabi Amintiri triste care trebuie insa tinute vii. Multe necazuri ne face singuri pentru ca uitam…
@zamolxis Exista multe realizari. Depinde ce luam ca termen de comparatie.
Mie tot Vali Sterian imi place mai mult.
…eram militar TR la Lipova in dec.’89 , si ne-au adus in Arad pe motiv ca vin peste noi ungurii si trebuie se ne aparam tarisoara.Am stat in Arad pana in 22 dec si apoi ne-am intors in unitate.Pana am fost noi in Arad nu s-a tras nici un foc, nebunia a inceput dupa…
Am facut parte din linia de soldati care statea in fata Primariei.Stateam cu spatele la Primarie si aveam in fata o multime, intre care foarte multi cunoscuti.E greu sa va descriu starile prin care treci cand esti intre ciocan si nicovala…
Toate ipotezele pe care le construiesti astepind cu groaza un eventual ordin de evacuare in forta a pietei.
Cautam cu privirea fetele comandantilor nostri si citeam acolo o lupta cu incertitudinile cel putin la fel de mare ca si a mea…
Tin sa le multumesc acum , dupa douazeci de ani ,celor care au hotarat acolo incheierea acelui pact tacit intre demonstranti si fortele de ordine.Daca ei ar fi hotarat altfel,eu nu as fi putut iesi in viata din acea alternativa.
E foarte greu sa scriu despre asta.
Despre entuziasmul,planurile si visele pe care le faceam cu colegii de sevici in timp ce am strigat o noapte intreaga “jos comunismul”,despre apelurile care se transmiteau la TV sa iesim in strada ca e nevoie de noi?
Si am iesit.Trebuia!Dar cu ce pret!Moartea a doua prietene(fiica si nora a unui cunoscut medic)ranirea foarte grava a unui coleg de servici,care a supravietuit dar a ramas fara un picior si cate alte cazuri…
Dar a meritat!”Epoca de aur”era mai neagra si la fel de murdara ca o mina de carbuni.
Si totusi de ce am ciudata senzatie ca acum dupa 20 de ani traiesc intr-o tara care nu a luat-o de la inceput ci s-a carpit,putin cate putin.
Poate peste alti 20 de ani,alte generatii o sa-mi ofere o tara fara petece.
Si sper sa o faca si sa o faca bine,mai bine decat noi.
Sfatul ala nu e numai in Biblie, il gasesti de la greci la textele nordicilor si in mentalitatea ”9/11”. Never forget…
@junghiul Multumesc pentru relatare! Esti primul comentator care relateaza din perspectiva militarilor…
@Mica E bine ca am scapat de comunism, chiar daca putem fi dezamagiti de ce am facut cu libertatea noastra. E greu sa repari ce s-a stricat in zeci de ani, mai ales cand exista si conducatori rau intentionati. Dar speram ca intr-o zi valorile o sa ajunga mai repede sus decat non-valorile oportuniste.
@krossfire E evident un sfat bun.
Eu am dat si citatul din Biblie pentru ca, in teorie cel putin, asta ii da o oarecare autoritate.
şi vremurile bune de ce întârzie să apară chiar şi după 20 de ani?
Pingback: Dacă eram… « Cei trei prieteni care sunt (plus un administrator care este)
Pingback: Privind spre 17 decembrie 1989 « ADEVĂRUL UNIC