Iar avem o reluare. Probabil am şi cititori care nu au mai vazut textul acesta. Am simţit că se potriveşte şi, date fiind şi circumstanţele, e cazul e îl republic. Nu ştiu de ce. Pur şi simplu. 
Am lăsat şi comentariile vechi. Revin şi cu scriituri proaspete…
________________________________________________________
Ajuns la Judecata de apoi, Gabriel a avut plăcuta surpriză să constate că nimeni nu se grăbea să-i recapituleze păcatele. Când îi veni rândul să intre în una dintre camerele de judecată, îngerul se serviciu îl conduse până la un scaun masiv aşezat în mijlocul încăperii:
- Luaţi loc! îi zise arătându-i scaunul cu mâna dreaptă.
- Adică să mă aşez? întrebă Gabriel şocat. În scaunul ăsta pe care scrie Judecător?
- Da, îi răspunse smerit îngerul. Nu aţi citit în Scripturi că voi oamenii îi veţi judeca pe îngeri?
Abia atunci observă într-un alt scaun un înger mai mărunţel, cu o figură puţin stânjenită. Pe semne că el era cel judecat. Aşezându-se în scaunul masiv de judecător, parcă începea să se simtă mai în largul lui. Chiar îi plăcea ideea de judeca nu de a fi judecat. După ce îngerul de serviciu plecă iar cei doi rămaseră singuri în încăpere, Gabriel îndrăzni:
– Cum te numeşti?
– Gabriel onorată instanţă!, răspunse îngerul grăbit.
– Ia uite ce coicidenţă! Şi pe tine tot Gabriel? Spune Gabriele, ce păcate ai săvârşit tu de când eşti înger?
Interogatoriul dură aproape două ore. Omul Gabriel încercă să-i găsească îngerului Gabriel vreo vină, însă acesta părea că e obraznic de perfect. Într-un târziu îi adresă şi ultima întrebare care îi mai venea în minte:
– Cu gelozia Gabriele, cum stai cu gelozia?
– Păi… am mai fost gelos din când în când pe voi oamenii. Prea le aveaţi pe toate. Chiar şi cei rătăciţi rău de tot erau primiţi înapoi în schimbul credinţei. Pe când noi… a trebuit să fim atenţi o eternitate. O singură greşeală au făcut o treime dintre noi şi nu a mai existat cale de întoarcere.
Satisfăcut parcă de mica pată descoperită în perfecţiunea angelică, omul Gabriel se arătă nespus de indignat:
– Gelozia, infect sentiment! Degeaba ai fost tu perfect Gabriele, dacă te-a cuprins gelozia eşti compromis. Aveam un vecin care spunea: “Ajunge o lingură de rahat la o oală cu mâncare ca să nu mai mânânce nimeni”. În cazul ăsta, îmi pare rău dar nu te putem păstra în Rai.
Odată sentinţa rostită, uşa se deschise în sunet de tobe şi îngerul de serviciu se apropie de locul judecăţii.
– S-a încheiat judecata? Bun, acum schimbaţi locurile între voi!
Ignorând faţa ingrozită a omului Gabriel, îngerul de serviciu execută o întoarcere pe călcâie şi ieşi din încăpere zicându-şi în gând: “Voi oamenii… întotdeauna aţi vrut să fiţi proprii voştri judecători!”
Învăţătură:
Nu judeca pe nimeni! Cel puţin, în planurile superioare…
Vania’s last blog post..După o seară de chef
OK.. ma multumesc si cu invatatura asta.
Imi place foarte mult postul acesta, pentru ca imi aduce aminte cat de usor te poti instala in „scaunul” judecatorului….
@Cris Ma bucur ca iti place.
Da, parca prea ne atrage ca un magnet scaunul ala…
yep, e atat de usor sa judeci pe altcineva. si e una din cele mai mari greseli pe care le poti face.
jane’s last blog post..Emma
Frumos spus,
dureros de adevarat,
impertinent pentru impertinenti.
Spor la inspiratie !
pass’s last blog post..comunicare in media- miting aviatic
Seamănă grozav tare cu un film de animație francez pe care mi l-a postat cineva pe blog…cel cu soldatul francez care moare și ajunge la Judecată dar nu e primit în Paradis…dacă nu l-ai văzut înseamnă că ești supertare pe scaunul tău magnetizant
Andi’s last blog post..Where all the flowers gone?
Cam multe articole cu tenta religioasa in ultimul timp …
@jane Sau sa judeci te judetci pe tine insuti cu o masura mult mai blandfa decat pe altii.
@pass Multumesc! Speram sa fie pertinent pentru imperitinenti.
@Andi Nu am vazut filmuletul. Poate imi dai si mie un link. Ma indoiesc totusi ca mintea mea sa fi nascocit acelasi scenariu cu a altcuiva.
@frantzi Nu e cu tenta religioasa. E un articol despre moravuri. Povestea e construita in jurul unor chestii din crestinism, insa nu cred ca are tentra religioasa. Si “Codul lui Da Vinci” porneste de la chestii biblice si nu e religios. Insa comparatia e fortata.
“Ajunge o lingura de rahat la o oala cu mancare ca sa nu mai manance nimeni”. In jurul acestei “vorbe” sta toata semnificatia acestui articol. Frumos.
Ciolitto’s last blog post..Feel the music
@Ciolitto Vorba aia e una dintre cele doua principii pe care a fost construit articolul. O alta ar fi “cu ce masura judecati cu aceea veti fi judecati”. Dar nu am zis-o direct.
Florin – e la postul de azi filmuletul. Te cred ca nu l-ai văzut, deci esti grozav
Andi’s last blog post..Where all the flowers gone?
@Andi
Grozav? 
Azi am fost la Moravita si am masurat un teren. Mai tarziu cand ajung acasa o sa ma uit si la filmulet.
foarte buna pilda asta.nu prea ma regasesc ein ea ca nu sutn genul care sa judece pe altii cel putin nu asa usor
malpraxis’s last blog post..Stiati ca?
@florin asa era sa scriu si eu…dar n-are cum sa fie pertinent pentru ca ar fi insemnand sa accepte, dar prin definitia lor impertinentii nu au cum sa accepte ca nu ei sunt emitentii, lor nu le spune nimeni ce sa faca….Am compilat corect?! nu sunt foarte sigur pe mine la ora asta…sunt cam dus
pass’s last blog post..comunicare in media- miting aviatic
ei na, acum am citit mai bine…tu SPERAI sa fie… greu !!
pass’s last blog post..comunicare in media- miting aviatic
@malpraxis Cu totii judecam. Poate nu constant, insa daca ne calca cineva pe batatura cu siguranta judecam.
@pass Cam fantezista dorinta mea, e adevarat.
Degeaba ii iei pe impertinenti cu pertinenta.
Las’ ca si eu sunt dus. Te inteleg.
Asta imi aduce aminte de “The Black Button”
Uite aici daca nu l-ai vazut:
http://www.youtube.com/watch?v=QrKnhOJ-R80
santi’s last blog post..Link-uri #5: de prin .ro
@Santi Super tare filmuletul.
Nu il vazusem pana acum.
Subiectul abordat de mine este unul intens exploatat, asta e clar.
dragut..
permite-mi sa te judec: cred ca “vostrii” e c-un singur ‘i’
zamolxis’s last blog post..Gazul rusesc si robinetul lui Putin
@zamolxis Corectat!
Ms!
Foarte faine povestirile tale.. si cu atat mai mult, relevante
@Ionut Ms! Imi plac povestile… dar nu doar de dragul lor.
Tagurile sunt destul de sugestive pt a concluziona ca povestea asta are tenta religioasa. Si nu ma refer doar la acest post. Este vorba de 80% dintre posturile din ultimele zile, inclusiv cel de astazi.
Parerea mea este ca poti sa oferi invataminte si in alt mod decat “construite in jurul” religiei. Pt ca in ritmul asta blogul tau se transforma dintr-unul pertinent intr-unul religios.
Sper sa nu imi iei remarcile in nume de rau, mi-am dat si eu cu parerea, nu a fost cu intentia de a jigni sau ceva de genul.
@frantzi Tagurile nu cred ca reusesc sa faca din acest post unul religios.
E vorba doar de pricipii de viata, aplicabile si valabile si in afara crestinismului. Post-ul cu discutiile intre barbati iarasi nu poate fi numit unul religios. Doar am folosit un preot pe post de personaj principal.
Pentru ca blogul acesta sa se transforme din unul pertinent in unul religios, ar trebui sa bag oamenilor pe gat niste chestii religioase fara argumente. Ceea ce nu e cazul. Si religia poate fi pertinenta.
Eu sunt dependent de insipratie, pe care trebuie sa o ascult daca vreau sa scriu ceva de calitate. Imi pare rau ca nu iti plac povestile in care sunt mentionate si chestii religioase dar momentan asta sunt.
Post-ul de astazi are o tenta religioasa. Doar el.
M-ai lovit si pe mine cu articolul asta, recunosc de fata cu toti ca te-am judacat fratica si nu numai pe tine, da unii oameni cat traieste tot invata. Multumesc..si asteptam si noi primul manuscris, sa-i facem o copie “serox” si sa o punem in vitrina…oricum mai dureaza putin pana o sa avem vitrina, dar “toate la vremea lor” vorba unui om religios..
@cumnatu’ Ce anume gresisem?
Primul manuscris…hmmm… sper ca nu va mai dura mult timp. Insa asa cum zici: toate la vremea lor.
In timp ce fetita mea face baita in cada (asistata de sotia mea) eu ma gandesc ca ea este poate singura persoana apropiata si draga mie care nu m-a judecat niciodata. Si a avut motive sa ma judece. Daca as putea sa fiu si eu ca ea (macar cu ea)…
@Mister D Ma gandesc totusi ca prin exercitiu putem sa mai rarim practica judecatii indreptat sper altii.
Cat despre a o egala pe aia mica… nici nu cred ca poate fi vorba.
M-ai inteles gresit. E ok sa ai si posturi cu tema religioasa, nu am nici o problema cu ele. Si mie imi place sa discut pe marginea religiei. De asemenea e foarte bine, laudabil chiar, ca vrei sa transmiti anumite principii (care sunt foarte adevarate si utile de altfel). Zic doar ca prea des folosesti personaje biblice pt a evidentia aceste principii.
@frantzi Ok… o sa incerc sa imi gasesc si alte personaje. Desi putini sunt la fel de cunoscuti precum cei din Biblie. Dar pana la urma tot oameni imperfecti erau si ei, la fel ca si contemporanii.
Pingback: Idei pertinente într-o lume impertinentă » Post Topic » Înapoi pe şine
Adică un fel de “Tot ce dai ţi se va întoarce”, asta plecând şi de la judecata de valori. Ar fi prea mult să stai strâmb şi să judeci drept în contextul în care te înghite puterea. Mi-a plăcut tare mult textul tău
E mai uşor să judeci pe alţii,decât să fii propriu-ţi judecător.
Dimpotriva, as spune ca e destul de usor sa fii propriul judecator, oricum iti gasesti circumstante atenunante…In schimb, sa n-ajungi sa te judece altii. Vei afla despre tine lucruri la care “nici cu gandul n-ai gandit” …Da, si eu cred la fel, a judeca pe cineva e unul din pacatele cele mai grave.
@Marius Cam asa se intampla cand te vezi brusc inghitit de putere, intra-adevar.
Multumesc!
@sebra Mai usor si mai confortabil. De asta multi oameni se tem de momentele de solitudine. E greu de multe ori sa dai nas in nas cu tine insuti.
@volare Daca mai esti fericitul posesor al unei constiinte sanatoase, judecata sinelui e mai eficienta decat cea venita din partea semenilor.
Parerea mea…
Excelenta povestea asta: daca incerci sa-i judeci pe altii mai mari, iti poate veni randul si tie! O duminica minunata Florine!
Multumesc Nea Costache! O duminica excelenta!