Pentru că m-am apucat să scriu mai multe articole pe care le-am abandonat pe rând în draft, m-am gândit să vă întreb ceva. Din mai multe motive personale, am ajuns să mă gândesc la caracteristici importante ale caracterului uman. Ştiu că fiecare are standarde şi preferinţe diferite, însă aş vrea să-mi spuneţi părerile voastre în legătură cu acest subiect. Întrebarea, de fapt întrebările, ar fi următoarele:
Ce trăsătură de caracter vi se pare cea mai importantă? O trăsătură fără de care nu puteţi să apreciaţi un om. Sau o trăsătură care vă determină să respectaţi o persoană. Ce caracteristică vă face să consideraţi un om ca fiind de valoare şi de ce?
Sinceritatea, sau lipsa de viclesug.
Integritatea!
Foare bună întrebarea. Răspunsul meu este:
SINCERITATEA şi RESPECTUL.
@Vasile Sinceritatea e pe primul loc? Si cum iti dai seama daca o persoana e sincera sau nu?
@ionut Da, o insusire esentiala. Insa greu de probat intr-un interval scurt de timp.
@julian Salutare! Pe tine nu te-am mai vazut de o gramada de vreme.
Respectul fata de ce? Sau fata de cine?
Normalitatea, tot mai rară, din păcate.
punctualitatea – te respecti pe tine in primul rand
“parolismul” – nu promite, daca nu te si tii de cuvant.
Caracterul unei persoane…
Hmmm,cam greu de definit!Nimeni nu e perfect,in principiu dupa ce cunosc o persoana,cat de cat,ma gandesc la Nicolae Iorga:
“Om in adevar bun e numai acela care ar fi putut fi rau si n-a fost!”
Cam asta respect si apreciez la o persoana – bunatatea si bunul simt!
Nu cred că e suficient să apreciezi o trăsătură sau o caracteristică la cineva ,pentru a-l putea evalua şi respecta.E nevoie de un cumul.
p.s. frumoasă panoplia de avatare
Reprezintă colecţia de comentatori?
@boghi M-ai lovit.
Ce inseamna normailitatea asta?
@Mihai Hmmm… la al doilea punct sunt 100% de acord. La primul mai putin… poate si pentru ca am probleme in domeniul asta.
@Mica Cred ca tu esti cea mai aproape de raspunsul pe care l-as fi dat eu.
Cat despre Iorga, nu prea stiu daca exista oameni care nu au avut “ocazia” sa fie rai. 
@sebra Da, ai dteptate. Insa trebuie sa exista o trasatura pe care sa o consideri importanta. Pe care sa o cauti si sa o apreciezi la oameni.
Mi s-a parut sugestiv mozaicul asta pentru tema diveristatii umane. Esti si tu pe acolo. 
Avatarele sunt de la urmaritorii de pe twitter.
@Florin,
M-am văzut.Trebuie să recunosc că m-am uitat după avatarul meu
On topic: Eu nu am un standard în a aprecia şi a respecta oamenii.Mai degrabă am şabloane în sensul invers aprecierii
@Florin Puşcaş: am cam fost ocupat cu alte treburi. Între timp m-am şi repatriat şi mi-a luat ceva să mă acomodez.
Să revenim la subiect, în primul rând respectul de sine iar apoi respectul faţă de cel care te respectă, respectul faţă de munca cuiva şi tot aşa.
Din punctul meu de vedere, o persoană care nu este sinceră, nu respectă ceea ce trebuie respectat, consider că nu are caracter.
A, aş mai putea adăuga şi recunoştinţa care… multora observ că le lipseşte
Vitalitatea. Da, vitalitatea apreciez la un om. Altfel, pot să întreb dacă e mort şi care este motivul pentru care a devenit aşa. Aspect, care mă întristează…
Da,recunosc ca sunt dependenta de o carte”Citate celebre” aparuta in 1986 si o citesc,si tot recitesc de aproape 20 de ani!
@Julian – Samuel Smiles,spunea”Omul de caracter este si respectuos”
@Sebra – John Holt,spunea”Masura caracterului este data nu prin cate stim sa facem,ci prin cum ne comportam atunci cand nu stim ce sa facem”
@Florin,scuze ca folosec “casa” blogul tau,sa mai dau comentarii la niste oameni chiar draguti!
Nu am blog,deci multumesc!
cred ca mai interesanta intrebare era sa citeasca internautul personajul necunoscut siesi prin prisma urmaririi imaginii din avatar. De ce unii au serpi, altii camile, niciunul crocodili?
@sebra Daca ai standarde in sensul invers inseamna ca in prima faza ii respecti pe toti? Asta ar fi bine…
@julian Bine ai revenit in fascinanta noastra patrie!
Asta cu recunostinta e cu dublu sens. Cat de mare virtute trebuie sa fie aceea de a face bine fara sa astepti recunostinta…!
@Marius Unii sunt mai molcomi din fire.
Eu as aprecia mai degraba o vitalitate spirituala…
@Mica Si ie imi plac citatele. Sunt bune daca stim sa le folosim cand trebuie si sa le aplicam, nu numai sa le semanam pe ici pe colo.
Nu ma supar pentru ca raspunzi si altora. Daca ai de zis chestii mai lungi, poti oricand sa scrii un guest post.
@Ila Citila Ar fi iesit un joc interesant din mozaicul asta. Acum insa e doar o anexa. Ms de idee!
Aveam si un crocodil, dar se pare ca intre timp mi-a dat unfollow.
@ Florin,personal eu inca invat,si pe cat i-mi este posibil aplic in viata tot ce invat de pe la altii!Dar e greu,foarte greu…
Nu ca as putea spune prea multe,dar,habar nu am care e treaba cu guest post-ul!
Batranete,batranete…
@Florin,
Da.În prima fază îi respect pe toţi.
@Mica,
Un citat foarte potrivit.Mulţumesc
pilozitatea
@sebra Fain. Mai rar asa ceva.
@zamolxis
Unde? Pe piept? 
cum zicea si @sebra: nu mai bine intrebi “ce anume NU apreciezi”?
Ideal ar fi sa ne apreciem intre noi din start si sa ne pierdem respectul abia la fapte grave. Nu stiu de ce e mai usor sa se enumere chestiile care ne displac la oameni decat cele care ne displac. Ori pe mine m-ar interesa ce anume trebuie sa fiu, nu ce anume NU trebuie sa fiu.
Umorul. Pot tolera foaaaarte multe chestii dar nu ma pot simti bine in preajma unui om fara umor
Un om cu prea mult umor te poate scoate din sarite cateodata.
Si chiar ti se pare umorul atat de important?
Există ceva în fiinţa umană care face ca (unii) oamenii să fie dinamici, vizionari, cu demnitate şi nobleţe sufletească, chiar orgolioşi că sînt ceea ce sînt şi realizează ceea ce realizează. În vechime i se spunea thymos, pentru a se denumi astfel elanul vital al spiritului uman.
Pitagora credea că sufletul omului are trei componente: raţiune (nous), minte (phrenes) şi pasiune (thymos). Pasiunea e cea care oferă motivaţii mai înalte decît cele raţionale sau, ce trist!, financiare. Există lucruri care îmbogăţesc sufletul, parametri care nu pot fi identificaţi, explicaţi sau amplificaţi decît cu ajutorul thymos-ului.
Thymos este al doilea nume pentru conştiinţă în greacă, pentru activitatea mentală, după psyche. Vector existenţial la intersecţia conceptelor de spirit, pasiune, elan, demnitate umană, thymos-ul ar fi conceptul care se referă la ceea ce americanii numesc “self-esteem” (respectul de sine), un fel de bogăţie spirituală care se adună cu răbdare şi modestie, cu trudă şi încîntare, de către cei care au învăţat să se mire şi să admire.
Există diferite drumuri pe care le urmăm, dar peste tot ne însoţeşte thymos-ul, care ne face să ne gîndim că existenţa e mai mult decît subzistenţă. În cele din urmă, urma pe care o lăsăm cînd ne tîrîm sau cînd zbur(d)ăm e dată nu doar de mîndria că am înălţat construcţii şi am întins poduri, ci mai ales de pasiunea cu care am adus pe lume visele noastre: thymos-ul.
Multumesc pentru explicatia detaliata! Acest thymos despre care vorbesti se prea poate sa fie cel mai important. Tocmai pentru complexitatea sa si inglobarea mai multor concepte si caracteristici. Foarte frumos!
Altruismul. Asta l-as fi ales eu pana sa citesc definitia “thymos”-ului