Românii au motive serioase să se teamă de un regim dictatorial. Poate nu de cel pe care îl sugerează adversarii lui Traian Băsescu. Nici de vreun altul apărut din manipularea unui politician, într-un moment de neatenţie generală. Nu! Noi, românii, avem motive să ne temem de o altă dictatură. Una sub care trăim de multă vreme, poate de când ne ştim. Vorbim aici despre dictatura lui “Las-o bă că merge aşa“. O afirmaţie care ne-a marcat evoluţia, ne-a conturat spaţiul în care existăm şi acţionăm. O atitudine care, lăsată în voia ei, ne va hotărî calitatea vieţii pentru mulţi ani de acum înainte.
Cine ştie de când suntem atât de plafonaţi, delăsători şi complexaţi? Cert e că am crescut cu poveşti despre această meteahnă a cârpelilor şi fanfaronadei lipsite de conţinut. Apoi, am trăit-o noi înşine. Poate de vină să fi fost comunismul. Am învăţat în mai bine de patruzeci de ani să muncim când suntem supravegheaţi şi să furăm când nu suntem observaţi. Pentru ca, mai apoi, când dictatorul venea în vizită, să legăm cu sârmă fructele în pomi şi să plantăm peste noapte brazi adulţi în jurul fabricilor poluatoare.
Într-o zi s-a întâmplat să ne trezim liberi. Unii au hotărât să nu mai îngâne deja clasicul “las-o bă că merge aşa”. Decizia le-a fost fatală multora. Pentru câteva zile, o ţară întreagă parcă ieşise din cercul vicios care ne ţinea încremeniţi în istorie. Însă a durat puţin până când, rând pe rând, ne-am întors la vechea atitudine, întocmai ca nişte purcei care se întorc negreşit în mocirlă după ce au fost îmbăiaţi. În şcoli, elevi fiind, ne mulţumim să vânăm note, nu cunoştinţe şi abilităţi. Profesorii, de cele mai multe ori, se mulţumesc să respecte o programă şi să dicteze cursuri din tratate vechi de zeci de ani. Drumurile le construim doar ca să fie construite şi le reparăm de două ori pe an. Scriem ziare tabloidizate şi realizăm emisiuni de ştiri pline de josnicia umană, pentru că aşa e mai uşor. Calitatea cere efort, talent, muncă de documentare.
Dar nu, noi o ţinem sus şi tare pe a nostră: “Las-o bă că merge aşa!” Aceasta este prima şi cea mai importantă dictatură de care trebuie să ne temem. Cât timp ea ne ghidează vieţile, schimbările în bine vor fi doar forme fără fond. Degeaba vom vota şi ne vom răzgândi. Pleacă ai noştri, vin ai noştri, vorba lui Constantin Tănase. Abia când românul de rând se va schimba, vom putea spera şi la o clasă politică meritorie. Noi vrem respect! Să ne respectăm aşadar!
Tocmai e un moment în care aşa nu mai merge!…
Eu zic că “Las-o bă că merge aşa” e bună, dar cu o mică modificare la “aşa”:)
“Las-o ba ca merge-asa” sau mai pe scurt, “Las’ ca merge”, sunt doua expresii specifice romanului, ce reflecta superficialitatea sa in luarea unor decizii si automultumirea fata de un lucru nu tocmai bine facut! In ceea ce priveste viitorul nostru, al tuturora, cred ca nu mai merge tot asa iar de noi,toti, depinde indreptarea acestei situatii.
Aruncati un ochi aici, eventual votati:
http://votometru.mediafax.ro/
@Vania Demult nu mai merge asa….
@Marius Ola Cred ca trebuie o modificare mai mare la “asa”-ul ala.
@Nea Costache Un rezumat excelent al poliloghiei mele.
Am votat in sondaj. Nu mi-a fost usor sa ma hotarasc, insa am votat.
Demult nu mai merge,dar se pare că nu prea deranjează pe multă lume asta.Probabil ne-am obişnuit ca lucrurile să nu meargă cum trebuie.
Pai da… tocmai asta inseamna “las-o ba ca merge asa”. Atitudinea asta ne tine pe loc.
Şi prevăd c-o să ne mai ţină.
m-ai facut sa rad.
dictatura la care te referi nu este dictatura. e firea noastra a romanilor.
face parte din noi. nu o sa ne schimbam
garantat !
Da, poate e si firea noastra balcanica de vina. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa zacem in latrina in care ne gasim si sa ne plangem ca nimic nu se schimba.
Felicitari, Florin
Multumesc! Dar pentru ce?
Pentru cele gandite si spuse/scrise
E un mesaj de valoare.
Să sperăm că o mică sămânţă din mesajele de valoare o să încolţească în vieţile noastre şi o să înfrumuseţeze lumea.
Da,
cred ca e bine sa speram. Numai asa vom si face ceva, indeplinind.
Pingback: Altă leapşă Prezidenţială!… « Verba volant, scripta manent
Da, traim o alta acceptiune a curentului “functionalismului”.
Sau, cu riscul de a-mi sări toţi în cap, plecăm dincolo.
@boghi Un neofunctionalism?
Ar fi bine sa fie asa, zic eu. Dar nu e.
@Cristi Au trecut vremurile atasamentului de glie cu orice risc. Poate e chiar indicat sa mai si plece oamenii. Decat sa te irosesti, mai bine cauti un loc in care poti sa te desfasori la adevaratul potential.
Sunt intr-u totul de acord cu tine. Unii s-au schimbat, dar cu cei ce “nu au chef” ce putem face?