Domnule doctor am venit să vă spun că mă simt bolnav. De la o vreme ceva nu mai funcţionează cum ar trebui aici în “regiunea fiinţei mele”, vorba tipului ăluia de scria poezii. Am citit într-o carte că la simptomele mele s-ar putea să am un fel de “gripă metafizică” sau chiar mai rău, un “ulcer sufletesc”. Aşa că m-am dus la urgenţe într-o seară în care simţeam că nu mai pot.
La urgenţe mi-au spus că nu au aparatură pentru diagnosticarea bolilor sufleteşti. În ţara asta nici în spitale nu mai găseşti vindecare. Ziceau că pot trata doar suferinţele fizice chiar dacă acestea reprezintă mai puţin de un sfert din total. Nici pe acelea cum ar trebui. Nu puteau pur şi simplu să-mi pună o perfuzie ca să-mi treacă piatra de pe inimă, aşa că m-au trimis la cardiologie.
Cardiologul mi-a ascultat cu atenţie bătăile inimii şi mi-a cerut să enumăr simptomele. I-am povestit despre toată greaţa care mă încearcă în prezenţa ipocriziei, despre oamenii care te calcă în picioare şi se aşteaptă să le mulţumeşti pentru asta, despre vânătăile lăsate de rutină pe motivaţia mea, despre stările de leşin şi dificultăţile de respiraţie apărute din cine ştie ce motive, despre problemele cu vederea la orizont. Toate i le-am spus, însă pentru el inima nu era decât o bucată de carne. Pentru suflet m-a trimis la dumneavoastră.
Spuneţi-mi domnule doctor, am greşit când am ales să fiu nebun? Credeţi că organismul nu mai face faţă şi ar trebui să devin normal? Dar nu prea ştiu cum să fac asta. Ar trebui să renunţ la principiile mele şi să mă arunc în marea de bolnavi care se prefac sănătoşi. Apoi să sper că o să aibă efect. Dar eu nu ştiu să înot şi mă voi îneca. Chiar nu aveţi o injecţie pentru mine? Nu mă trimiteţi la dezintoxicare. Am fost deja acolo. Se lucrează după sistemul “cui pe cui se scoate”. Nu mă trimiteţi nici la preot. Trimiteţi-mă direct la Dumnezeu. Sunt sătul de intermediari.
______________________________________________________________________________________
Am apelat încă o dată la o reluare. Motivele sunt diverse şi în mare parte independente de voinţa mea. Mulţumesc pentru înţelegere!
Frumos şi plastic. Sper să îţi găseşti vindecarea:)
Toti suntem bolnavi si satui de intermediari…
Eu nu ma supar. Pentru ca nu citisem postarea pana acum si pentru ca imi place cel mai mult din ce am citit pana acum la tine.
cand te duc, ia-mă şi pe mine
@Marius E pe aproape vindecarea. Insa si boala e intotdeauna aproape. Lumea e facuta de asa natura…
@Ionut Am auzit ca ar exista si oameni sanatosi. Totusi stimabilul Cioran avea o vorba: “Spiritul sanatos pute a prostie”. Acuma mai stiu si eu…?
@Gabi Ma bucur ca ti-a placut. Mai scot din sertarele de mai jos din cand in cand. Imi dau seama ca ma scutesc de efort atunci cand nu sunt in stare si ca nu toata lumea a citit blogul din scoarta in scoarta.
@Ionut Popescu Sau dupa ce capat un pic de experienta, iti zic si tie toate chestiile pe care mi le-a zis psihiatrul.
Daca ti-ai gasit vindecarea, astept si eu o recomandare.
Banuiesc ca as fi pe drumul cel bun. Revin cu amanunte. Nu stiu daca o sa pot da o solutie. Promit insa sa fac din cititorii mei parteneri de drum.
Stimabile, venerabile, florinabile…very great pretender
Sa ai o seara perfecta. Si in sertarasul secret, si pe aici. Sara buna…
Inceputul postului, poate chiar ceva mai mult din el, merge si la suflete ranite. Frumos articol..:-<
Pierdut-am suflet verde
Distrus de ignoranţă
Mai bun decât se crede
Şi putred de speranţă
………………….
Să dai a mea avere
De suflet ne-ngrădit
La cei ce au durere
La cei ce-au pătimit
de DAN ILIESCU
@Hubba Bubba Ms! Bine ai venit pe aici! Despre cautarea unui medic pentru suflete ranite e vorba.
@Mister D Frumos! Poezioara asta se potriveste foarte bine contextului.