Nihilism = Atitudine, tendinţă, concepţie sau manifestare care neagă rânduielile, instituţiile, morala, tradiţiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme. (sursa: DEX 98′).
Dezamăgiţi sistematic de evoluţia stării de fapt a societăţii, românii par să fi adoptat fascinanta filozofie a nihilismului. Poate ca o modalitate la îndemână de a ne proteja de viitoarele dezamăgiri, am ajuns să credem de multe ori că “nimic nu mai contează, că moralitatea este arbitrară, că niciun Dumnezeu binevoitor nu guvernează lumea, că toate acţiunile ne sunt predestinate biologic, că dragostea este o senzaţie fizică inseparabilă de dorinţa sexuală.”
Într-un context plin de relativizări, nu e de mirare că ne este greu să mai credem în bun simţ, în altruism şi orice alte principii sociale şi/sau morale. În schimb, începem să acceptăm defectele şi trăsăturile negative de caracter ca fiind neutre. Ne aflăm într-o zonă gri a propriei conştiinţe. Ajungem chiar să nu mai vedem răul şi mizeria ca atare şi să le considerăm bune atâta timp cât ne fac să ne simţim bine sau nu ne afectează direct.
În lumea aceasta a relativizărilor, soluţia ar putea fi întoarcerea la absolut, la principii şi la morală. “Ceea ce e rău pentru mine s-ar putea să fie bine pentru altul” e o teorie falimentară. Fugind de limite şi îngrădiri, ne putem trezi dependenţi de o himeră a libertăţii. Iar acolo unde este dependenţă este şi limitare.
Nu, nu suntem chemaţi să trăim după propriile standarde. Îndrăznesc să o spun răspicat. Dacă morala şi deontologia ne sunt noţiuni străine, măcar bunul simt să încercăm să îl exersăm. Iar după ce vom fi ajuns acolo, să avem grijă să nu ne credem mai buni decât alţii şi să cădem de pe piedestal.
______________________________________________________________________________________
Am repostat acest articol din mai multe motive. Principale ar fi două: încerc să iau o pauză de la agitaţia cotidiană (inclusiv blog) şi subiectul mi s-a părut demn de a fi adus în actualitate.
apai daca nimic nu merge in romania, insamna ca-i justificat ca treaba nu merge nici in ograda mea, nu? Deci, NU!
brightie’s last blog post..NU suntem tabloidofili, să fie clar
Da’ vad ca te-a prins nihilismul asta!
…da, si postura asta de ganditor al zilelor de acum si cele viitoare iti vine foarte bine…
pe curand, atunci! sa vii cu vesti bune
Paler avea sa spuna ca inainte de a judeca lumea se judeca pe sine.
cat despre nihilismul la romani, cartea “Pe culmile disperarii” (Em. Cioran) e un manual de libera practica.
@volare Nu plec de tot.
Doar nu mai vreau sa pierd timpul degeaba. Si daca nu am nimic de zic, pur si simplu sa nu zic. 
@marius In randurile de mai sus m-am inclus si pe mine. Partea cu judecata de sine mi se pare destul de dificila. Ca sa iti faci o judecata de sine corecta, trebuie sa ai niste principii de referinta. Si aici revin la ce am zis mai sus: daca principiile dupa care ne ghidam sunt relative, subiective si nihiliste, atunci rezultatul e gresit. In cazul meu, prefer sa ma judec pe mine insumi dupa principii moral-crestine.
Cat despre Cioran… “m-am dopat” cu nihilismul lui intr-o vreme. Desi fascinante, scrierile lui nu mi se par bune de asezat ca temelie morala. De altfel, el se si contrazice singur de multe ori. Si zic asta cu tot respectul fata de el si fata de opera lui.
bravo prietene. ar fi fain sa abordezi mai des tema asta
Asa… cand imi vine.
Bănuiesc că te referi la trasăturile unei conştiinţe, între ghilimele, generale…:)
Generale in sensul ca nu ma referam la cineva anume, insa si particulare pentru ca pana la urma despre asta e vorba. Despre o societate formata din indivizi.
Nota zăce păntru post, bre! O fost cuul să l-o citesc eu pă iel, pă post adicătelea! Să ne mai scrii dăntr-astea!
O să mai scriu. Deocamdată mă tratez de propriile-mi nebuloase. Revin…
mno, deci ai bloguit cat ai avut copil mic, si iei o pauza acum, cand a mai crescut?
io zic sa iesi acum la pensie si sa te-apuci de munca la 80 de ani
Pai nu am avut copil mic. Ma confunzi.
Eu iau alt gen de pauze. Unele care nu seamana cu pauzele dar sunt totusi pauze. 