Şoapte în cafenea
Zamolxis, aproximativ 30 de ani, fruntea lată, privirea pătrunzătoare, drept şi bun la suflet. Cam aşa l-ar caracteriza cunoscuţii, cu toate că are şi unele obiceiuri mai puţin apreciate ca fiind rafinate. Stătea la masa vecină şi îşi savura cafeaua discutând cu Alphadog. Dacă prezenţa celui de-al doilea mi se părea oarecum normală – locuia aproape şi nu era prima dată când îl vedeam acolo – apariţia lui Zamolxis, care nu era tocmai de la noi din cartier, avu darul de a-mi trezi diverse suspiciuni. Prefăcându-mă atent la altceva, mi-am ridicat gulerul de la haină şi am început să trag cu urechea la discuţia ce părea destul de aprinsă.
- Eşti nebun!? De câteva luni? Şi unde îl ţin? – se miră Alphadog fără ca eu să înţeleg ceva din întrebările lui.
- Am înţeles că ar fi un fel de pivniţă, undeva pe lângă Iaşi. – răspunse Zamolxis în stilul unui ventriloc, fără să schiţeze niciun alt gest.
- Şi ce zici că a greşit băiatul ăsta? Cum îl cheamă, QuadroQ sau cum? Ce fel de nume o mai fi şi ăsta? – continuă Alphadog avalanşa întrebărilor.
- Le-a trimis o cerere de link exchage tuturor. Şi partea mai nasoală este că a trimis mail-ul la grămadă şi fiecare a putut să vadă care sunt ceilalţi destinatari. Închipuie-ţi reacţii! Şi ăştia trei s-au gândit să-l răpească şi să-l ţină închis acolo. Aşa, ca o învăţătură de minte. Probabil nu s-au gândit că lucrurile o să se complice în halul ăsta.
- Acum sunt trei? Parcă erau patru înainte… – gândi Alphadog cu voce tare.
- Păi nu ştiu nici eu sigur. Persoana mea de legătură era sigură doar în legătură cu Arhi, Sofia şi un anume Daniil. Unul care se dădea popă dar de fapt nu era… În fine, aiureli de-astea. – îi explică Zamolxis uşor iritat.
- Cum de s-o fi băgat oare Sofia în chestia asta? O fi ceva între ea şi Arhi? Dar parcă ea era cu ăla… Grieg sau cum îi zice. Nu-i scria scrisori? – Alphadog devenea deja enervant în periculoasa lui curiozitate de preşcolar.
- Nu măi, i-o reteză Zamolxis. Grieg nu este nici gurmand nici amator de erotisme. La ce i-ar putea servi un exemplar din specia femeilor, ale căror principale aptitudini se ştie că sunt lascivitatea şi bucătăria?
După acest comentariu misogin, Zamolxis îşi roti privirea în jur, dorind parcă să se asigure că nimeni nu asculta strania lor conversaţie. Cu un gest de ţestoasă disperată, am reuşit să mă ascund şi să evit a fi recunoscut. În ciuda unei curiozităţi arzătoare, m-am hotărât să-mi achit cât mai repede consumaţia şi să părăsesc localul cu speranţa de a nu fi fost văzut. Nici nu vroiam să mă gândesc la urmările unei asemenea deconspirări. În timp ce-mi împachetam laptopul şi îmi incheiam nasturii de la haină, am mai putut auzi o frântură de conversaţie:
- Gândeşte-te ce se poate întâmpla! Dacă băiatul ăla moare acolo? Sau dacă ăştia trei sunt prinşi? Cică l-au forţat să le spună userul şi parola blogului ca să posteze în locul lui şi nimeni să nu-şi dea seama că lipseşte. Închipuie-ţi strategii diabolice! Şi la noi în oraş bârfele circulă repede. Deja încep să se audă tot felul de vorbe despre monstruozităţile care se petrec. – Zamolxis explica aprins şi plin de îngrijorare, aşa cum nu îl mai văzusem până atunci.
- Şi toate asta pentru un amărât de link exchange… un link exchage. – înghâna Alphadog privind în gol, vizibil îngrozit de faţa aceasta necunoscută şi crudă a lumii în care trăim.
De când m-am mutat în Blogosfereşti, am făcut un obicei din a-mi bea cafeaua în fiecare dimineaţă la PageRank Caffe. E un loc liniştit, cu mese în separeuri, unde îţi poţi citi liniştit articolele din Reader şi poţi lăsa comentarii anonime pe tot felul de bloguri. Mă rog, cine obişnuieşte să facă aşa ceva.
Într-o dimineaţă însorită de martie, m-am trezit cu un chef nebun de a pierde vremea în cafenea fără să fiu deranjat de vecini şi fără să răspund la telefon. Aşa că mi-am luat haina şi m-am repezit în unul dintre separeurile de la PageRank Caffe. După o jumătate de oră, bulversat de discuţia la care fusesem martor, am ieşit din local cu gândul de a mă întoarce acasă şi a încerca să găsesc şi alte informaţii despre ceea ce numeam deja “cazul QuadroQ”. Nu mică mi-a fost însă mirarea când, la colţul străzii Tuităr cu bulevardul principal – fatalitate care te nimereşte subit şi te face să ai insomnii sau să devii superstiţios -, am dat nas în nas cu însuşi QuadroQ.
- Salut! De unde vii? – mă întrebă acesta vesel.
- Aaaaaa, salut! De la… de la… de la cafenea. – am reuşit într-un final să articulez cuvintele, probabil cu o faţă de om care tocmai a văzut un mort înviind.
- Da? Mişto! Ai auzit ştirea zilei? Cică Arhi şi încă vreo doi bloggeri ar fi în spital. Nu se ştie ce au. S-ar putea să fi fost otrăviţi.
- Nu ştiam. – am răspuns. Simţind că mă trec toate transpiraţiile şi considerând un eventual leşin pericol iminent, am adăugat un “Tre’ să plec! Ne mai vedem!” şi am pornit în pas alert spre casă.
Ajuns acasă, am constatat că spusele lui QuadroQ fuseseră adevărate. Dar cum era posibil aşa ceva? Să fi fost discuţia dintre Zamolxis şi Alphadog una bazată pe informaţii eronate? Să fi scăpat QuadroQ ca prin minune din captivitate printr-o misterioasă otrăvire a torţionarilor săi? Sau în tot acest timp el fusese personajul negativ care manipula opinia publică pentru a se răzbuna pe Blogosfereştenii care refuzaseră link exchange-ul? Adevărul este undeva acolo… în episoadele următoare!
Pingback: Oraselul » Blog Archive » Blog de oro(are)
Este evident ca, refuzand un link exchange, iti asumi si riscuri!
Nice soundtrack.
Inceputul suna bine, astept continuarea. Vad ca timpul liber iti prinde bine.
Enervant în periculoasa mea curiozitate de preşcolar?
Tare asta!
@Vania Eu credeam ca cerand un link exchange iti asumi riscuri. Dar ase pare ca situatia e taman invers. Totusi, sa ii acordam prezumtia de nevinovatie lui QuadroQ.
@Gabi Ma mai joc si eu in timpul asta liber. Fac scenarii pe spinarea bloggerilor. Nu pretind ca sunt cele mai reusite, insa eu ma distrez.
@alphadog Exista si posibilitatea ca eu sa nu fi inteles exact atmosfera conversatiei…
Sper ca nu o sa am de suferit pentru ca te-am inclus aici… 
Povestirea asta se bazează pe o întâmplare adevărată sau e doar coaptă în mintea ta?
Oricum e foarte genială. La Blogosfereşti şi PageRank Cafe nu mă puteam gândi niciodată.
Un strop de adevar o fi existand… Cel putin asa mi-au zis vocile din capul meu.
Daca ai ceva intamplari neobisnuite din blogosfera de povestit, iti stau la dispozitie. Orice indiciu e bun pentru solutionarea dilemei Blogosferestene.
Bai Samsa, eu n-am inteles nimic! Mai citesc o data.
Închipuie-ţi ce varză a fost mintea mea după o asemenea întâmplare. Sau azi noapte la 4 când am terminat-o de scris…
Eu cred ca QuadroQ e “ala rau” in toata povestea, desi fizionomia lui il descrie ca “victima”. Frumos.Imi place. Neext part of the story curand sper;))
QuadroQ e oricum suspect. Ma tem si eu sa nu fie un baby-face killer…
Urmatorul episod cand am inspiratie si timp. Nici nu vreau sa se bag pe gatul oamenilor numai Crimele din Blogosferesti.
stii ca alphadog isi trage probabil numele de la un film, si el bazat pe o rapire / sechestrare care se termina oribil, si care-l plaseaza pe personajul principal, cel mai tanar drug dealer, on FBI Most Wanted Zelist
Muza mea are uneori veleitati mistico-profetice…
Mai, pe mine m-a prins. Hai cu “va urma”
abia astept sa vad primul certificat de nastere in care e inregistrat numele …cum?…quadroq??? bietul copil, ntz, ntz…
@boghi Zilele urmatoare vine si episodul 2. Am impreisia ca m-am cam lungit cu asta si nu am de gand sa-mi pierd audienta.
@volare Hai mai… e vina lui?
Zamo, şi eu care credeam că o să te superi că te-a pus Florin în rolul bîrfitorului de cafenea! Iar filmul ăla s-a făcut cu muuuuuuuult după ce mi-am înregistrat eu pseudonimul la OSIM. Acum sîntem în proces.
Am uitat sa va aduc la cunostinta legislatia in vigoare:
Legea nr.999/2009, articolul 6: Este interzis ca vreunul dintre persoanele transformate in personaje ale serialul Crimele din Blogosfereste sa se supere. Orice atitudine de ofensat va avea ca rezultat transofrmarea personajului corespondent in maturator de strada.
Melodia face tot articolul b-), bravo ma
Bravo? Pai melodia n-am compus-o eu.
De curiozitate, tu ai acordul celor mentionati acolo, cu link si alte referiri pe care le faci, inclusiv chestiuni scrise pe blogurile lor?
Hmmm… ca orice roman sanatos, prima data actionez si pe urma ma gandesc la consecinte.
Dar nu cred ca am jignit pe cineva. Si nici nu am de gand sa o fac. Asa ca nu pot decat sa sper ca oamenii din ziua de azi inca mai au simtul umorului.
Dar de ce intrebi?
Pentru ca e evident ca n-ai facut-o si faci niste referiri cam deplasate. Lasand la o parte faptul ca mie nu mi-ar placea sa mi se faca si trecand si peste talentul tau scriitoricesc, chestiunea in discutie e faptul ca nu te-ai obosit sa si intrebi sau macar sa anunti ca te-apuci sa scrii despre lucruri care nu-ti apartin si la care nu ai niciun drept, punand in clar identitatea virtuala a cuiva ca personaj si folosindu-te si de mentiuni la fel de personale. Si da, aici cred ca ai jignit si faptul ca “nu crezi” e pentru ca te-ai gandit ca e o gluma buna si nu se supara nimeni. Dar sincer, e cel putin deranjant.
Ok, daca am jignit pe cineva, acel cineva sa vina sa-mi spuna in ce fel am facut-o si imi voi cere scuze. Dar comentariul tau anonim e irelevat in ceea ce ii priveste pe cei mentionati. Nu am facut mentiuni personale. Tot ce am zis e inventat. Mai putin numele…
Si daca esti una dintre persoanele mentionate, mi-ar placea sa nu te ascunzi in spatele unui pseudonim si a unei adrese de mail fictive ci sa imi spui in fata ce te-a deranjat. Nu sunt absurd si nici nu doresc sa jignesc pe nimeni. Cum ziceam, imi voi cere scuze daca am jignit. Insa numai persoanelor mentionate.
Apreciez faptul ca mi-ai atras atentia, dar anonimatul tau nu te pune in postura indreptatita de a ma acuza.
O seara faina!
ah ,numai merge fisierul
Gata. L-am înlocuit cu altul… aproape identic.