Foto by Jamie Andreson
Întâmplându-se destul de des să mă sune oameni necunoscuţi, fie cu număr ascuns, fie din greşeală, de la o vreme am început să le răspund ceva mai ironic. Vă povesteam săptămânile trecute despre conversaţia cu o admiratoare secretă. Cu siguranţă fata despre care era vorba nu va mai folosi prea curând stilul acela de abordare. O altă persoană, de data aceasta un domn trecut demult de prima tinereţe judecând după rezonanţa vocii, mă sună o dată pe săptămână convins fiind că îi va răspunde prietenul lui, “domnu’ Ionel”. La început îi explicam politicos eroarea produsă dar, văzându-i insistenţa de admirat, după un timp am adoptat diverse roluri. Am fost vecinul domnului Ionel, fiica lui regăsită, un văr din alt sat sau chiar domnu’ Ionel în persoană.
Cheful meu de glume s-a risipit însă acum câteva zile. Dorind să sun un cunoscut pe un număr pe care mi-l notasem într-un carneţel, am avut surpriza de a-mi răspunde, total neaşteptat, o voce feminină.
- Alo, familia Popescu? – am întrebat după câteva secunde de şoc.
- Nu! Greşeală! Noi n-avem telefon…
Complet debusolat, mi-am cerut scuze politicos şi am închis. Replica interlocutoarei mele, trebuie să recunosc, mi-a pricinuit minute bune de meditaţie. Într-un târziu, resemnat cu incapacitatea minţii mele de a pătrunde tainele discuţiei, am dat uitării evenimentul, nu înainte de a-mi aminti o vorbă plină de înţelepciune auzită de la părinţi: “Nu există facere fără întoarcere!”
“-Alo, familia Popescu? – am întrebat după câteva secunde de şoc.
– Nu! Greşeală! Noi n-avem telefon…”
Cea mai buna replica pe care-am auzit-o vreodata! M-am amuzat copios! O duminica placuta!
Am luat o mică pauză de la compus şi am citit articolul ăsta. RÂD! Sunt de acord cu Nea Costache… una dintre cele mai memorabile replici vreodată.
Cheers! And happy day
@Nea Costache Mi-a zis-o! Recunosc…
O duminica placuta!
@First L Hai dom’le, putina compasiune!
Spor la treaba si o zi buna!
Buna! Blogul tau a fost nominalizat pentru BLOG DE ORO aici http://gmx1972.blogspot.com/2009/08/blog-de-oro.html
Ooooo multumesc!
Sunt onorat! Tre sa dau mai departe?
Da’ daca-ti zicea “Nu stiu, nu-s din localitate”?!
Pe la inceputurile telefoniei fixe de la noi (cea cu centrala manuala), acum 500 de ani, eu, mica, vreo 7 ani, raspund la telefon, incurajata fiind de parinti sa ma civilizez. La telefon seful lui taica-meu…buna ziua…bla, bla, bla…taica-meu langa mine (recunoaste vocea chiar daca nu e receptorul la el)…face semn disperat, nuuuuu…eu: “a spus tata…ca nu e acasa!”…
…caz cat se poate de real! A salvat situatia bietul de el…a luat receptorul rapid si a zis ca a fost o gluma…
Multumita tehnologiei moderne telefoanele pot avea diverse forme. Asa ca poate domnisorica o fi incurcat unul dintre obiectele uzuale cu telefonul, intr-un moment de debusolare maxima, de a si uitat ca are telefon….
)
Neaaah, pare cam improbabil scenariul de mai sus
Pai ma gândesc ca da, trebuie s’ dai mai departe. Este o leapşă, nu?
@Magus Cred ca o asemenea replica era mai usor de… patruns.
@volare Ioooooi…
Saracul barbat! Cred ca s-a repezit la receptor. 
Am mai auzit eu de copii de astia sinceri cand nu e cazul.
@camytzi Acuma mai conteaza unde s-a produs intamplarea? In realitate, in mintea mea… tot aia.
@gmx Ok… numai bine am ce sa programez pe saptamana viitoare cand o sa fiu in concediu.
Idem Nea Costache! Felicitari pentru articol.
Multumesc!
Bine ai venit pe aici!
Bine ca nu ti-a spus:
“Nu stiu, manca-ti-as, de-abia am intrat…”
O fi mana celui care-l tot cauta pe domnu’ Inel
Hmmm… la posibilitatea asta nu m-am gandit. Sper spre binele lui sa nu fie implicat…
probabil ai nimerit la tanti care-i organizeaza lui Vanghelie conferintele de presa
Putin probabil totusi… Nu ar fi zis: “Noi nu avem telefon care este!” ?
Bun bancul cu noi n-avem telefon.
Merita si un context…