Futurist
(Introducere, formula de început, politeţuri, complimente, prezentările, motivaţie, bla bla bla).
Mi-am asumat până la urmă riscul de a-ţi scrie această scrisoare. Nu puteam să las provocarea Raluxei în aer, aşa că eventualele apelative de genul “schizofrenic” sau “paranoic” le las în seama ei. Am sărit peste partea în care te luam cu “dumneavostră” şi alte asemenea formalităţi, chiar dacă eşti cu 10 ani mai bătrân. Până la urmă ai ajuns unde ai ajuns şi datorită mie. Asta dacă ai ajuns. Nici măcar nu sunt sigur că mai exişti.
Stai liniştit, nu am de gând să te iau cu sfaturi şi cicăleli. Ştiu că nu le suport şi în 10 ani nu trag nădejde să mă fi schimbat chiar atât de mult. Ar fi şi o impertinenţă din partea mea să mă apuc să-ţi dau sfaturi. Eu 22, tu 32… oricât de ancorat în realitate şi înţelept m-aş crede, bănuiesc totuşi că tu eşti cât de cât la un nivel superior. Pe urmă, indiferent cât aş încerca, nu am calităţi de prezicător ca să ştiu ce faci tu acolo peste 10 ani. Abia îmi dau seama de mine în prezent, darămite peste 10 ani…
Ceea ce vreau să fac, dacă tot m-am apucat, contrar raţiunii, să îţi scriu, este să îţi adresez o întrebare. Nu prea ştiu cum să o formulez ca să nu te simţi ofensat. Mă trezesc în fiecare dimineaţă morocănos, mă spăl pe dinţi, mă îmbrac şi îmi găsesc o ocupaţie. Ziua trece într-un fel prea încert, în alt fel prea repede. Aşa a fost azi, aşa a fost ieri, alaltăieri, săptămâna trecută, luna trecută… Probabil aşa va fi şi mâine. Nu vreau să te stresez cu întrebările şi dileme mele existenţiale, sau să pun presiune pe tine şi să-ţi trezesc regrete, însă chestiunea îmi stă pe limbă (mă rog, pe degete mai degrabă, având în vedere că tastez) de când am început să mă gândesc serios la scrisoarea asta. Există vreun lucru pe care ai vrea să-l fac? Sau pe care ai vrea să-l schimb la mine pentru ca ţie să-ţi fie mai bine acolo în viitor unde eşti?
Cam asta am avut să-ţi zic. Nu te mai reţin cu poveştile mele. Probabil să eşti şi tu ocupat, asta dacă mai exişti, aşa cum spuneam. Dacă se întâmplă cumva, din întâmplare, ca scrisoarea asta să ajungă la tine, şi în 2019 există o modalitate de a trimite scrisori înapoi în timp, aş aprecia foarte mult un răspuns. Sper că nu o să-ţi fie ruşine cu mine şi nu o fii atât de arogant încât să mă ignori.
Cu stimă, persoana care te iubeşte cel mai mult dintre toţi oamenii,
Tu însuţi!
———————————————————————————————————————————-
Voi ce mesaj v-aţi trimite în viitor?
Nice.
Uite, iti raspund eu, un om cu dilematici ca ale tale, dar din perspectiva celor aproape 30 ani ma gandesc ce as fi vrut sa fac altfel la 20:
Ancoreaza-te in prezent. Nu visa la un viitor ipotetic. Nu pierde vremea. Nu te plictisi niciodata. Nu lasa lucruri nespuse. Mai putin orgoliu, mai multa atentie.
Asta e ce mi-as spune mie. Si ce iti spun tie. Sper sa functioneze treaba cu trimisul scrisorilor in trecut.
Si trebuie sa te intreb ceva: mutat din CJ la TM – cum ti se pare? Eu stiu mai multe persoane care au facut invers si nu prea au reusit sa se acomodeze.
am scris si eu o astfel de scrisoare pe cand terminam liceul si acum se afla in posesia fostei diriginte. Abia astept sa vad la 29 de ani cand vom avea intalnirea de 10 ani , ce impresie voi avea despre ce am scris pe atunci. Desi la cum stau lucrurile acum, cred ca totul va fi exact cum imi amintesc ca am descris eu in scrisoarea catre mine
@Gabi Ce bine ar fi daca as reusi sa pun in practica sfaturile tale!
Asta daca merge treaba cu scrisorile…
Acuma sa vedem ce imi zice si Eu-ul din viitor.
Eu am stat 3 ani in Cluj si in Timisoara sunt de un an. Adevarul e ca ma simt mai bine in Timisoara decat oricunde altundeva. Poate si pentru ca aici mi-am inceput viata de om casatorit, aici am avut pentru prima data “casa mea”… etc. Sunt lucruri de care mi-e dor cand ma gandesc la Cluj, insa Timisoara imi place mai mult. De fapt sa iti zic o chestie mai amuzanta. Chiar noaptea trecuta am visat ca trebuia sa ma mut din nou in Cluj, iar gandul ca trebuie sa parasesc Timisoara era foooooare chinuitor.
@Raluca Ai talent de prezicatoare?
Ce crezi ca o sa-mi scrie inapoi Florin cel de peste 10 ani? 
Dar banuiesc totusi ca mai ai cale lunga pana la 29 asa ca multe se pot schimba.
Pentru viitor? O listă cu:
Nu uita!:
1)
2)
3)
etc.
Asta in eventualitatea in care ne loveste boala alzheimer? Doamne fereste!
Asta suna a “Un veac de singuratate”.
Am sa-ti raspund si eu la scrisoare.
Tinand cont ca in maxim 10 ani eu zic ca vei scrie cel putin un Best-seller, deci vei fi destul de bogat si cunoscut, raspunsul tau la scrisoara ar trebui sa fie:
“Florinel, nu uita de unde ai plecat si nu lasa pe nimeni si nimic sa te schimbe!” (am spus “Florinel” pentru ca iti raspunde “Florin” cu 10 ani mai batran).
servus…
fain exercitiu… ar trebui sa ni-l aplicăm fiecare, din cînd in cînd…
toate cele bune!
@Mister D
Ce sa zic… multumesc pentru incredere! Daca lumea asta (de multe ori de doi bani) in care pandeste irosirea la fiecare folt nu o sa-mi vina de hac, atunci peste 10 ani cu siguranta nu o sa ma mai lovesc la tot pasul de oameni de nimic… nu dam exemple.
@flavius Da, scriind “scrisoarea” asta mi-am dat seama ca este un exercitiu ultil care are darul de a reduce viata la esente.
Frumos ai infatisat aceasta experienta interesanta, chiar daca imaginara.
Gabi are mare dreptate. De multe ori ne gandim la viitor si avem vise mari (ex: vinator de OZN-uri sau alte alea). Totul este ca peste 10 sau mai multi ani sa nu regretam ca nu am ajuns “acolo”, ca nu suntem omul care doream sa fim.
Sa nu uitam ca una dintre definitiile expresiei “fericire” este si: a fi multumit de ceea ce faci si de tine.
Multumirea de sine e un lucru rar si pe alocuri foarte periculos.
astept si eu momentul acela cand am sa citesc ce mi-a scris gala in 2019
Faina ideea. Ar fi interesant sa ne adresam o scrisoare pe care sa o deschidem abia peste 10 ani ca sa vedem in ce masura ne-am schimbat mentalitatea si ce anume am realizat intre timp. Oare viitorul va fi peste sau sub asteptari?
Recent m-am uitat la un film (dar nu mai stiu cum se chema) in care elevii dintr-o scoala primara, au scris un bilet legat de felul in care vad ei viitorul (peste 50 de ani), si toate biletele au fost inchise intr-o capsula a timpului pe care au ingropat-o sub pamant. Iar viitorii elevi urmau sa deschida capsula peste exact 50 de ani. Chiar ma gandeam ca ar fi interesant sa se faca si pe la noi prin scoli asa o chestie pt a se observa diferentele de gandire dintre generatii.
@gala Ar putea fi o asteptate destul de lunga. Poate chiar de 10 ani.
@frantzi Poate o asemenea scrisoare ar fi prea deprimanta pentru unii…
Cred ca viitorul va fi intotdeauna si sub si peste asteptari.
Sa imi spui si mie cum se numea filmul pls!