Am fost în una dintre duminicile trecute într-o cafenea oarecare, în centrul oraşului, cu un prieten. Era trecut de ora prânzului, însă noi nu suntem genul de muşterii care să bea cafea numai până la ora 16. Stăteam la o masă mai în colţ, uitându-ne din când în când la oamenii care treceau pe stradă. Păream frământaţi de multe gânduri, majoritatea filozofice. În realitate însă nu prea ne gândim noi la lucruri care ne pun mintea la încercare. Cel puţin nu în timp ce bem cafea.
De fapt duminica aceea era puţin diferită. Dincolo de aerul de intelectuali pe care îl adoptăm de fiecare dată pentru a ne ascunde ignoranţa, în ziua respectivă chiar ne frământau treburi serioase. Şi cum stăteam aşa tolăniţi în scaune – eu citind pe faţa de masă, el citind în ochii chelneriţei – m-am trezit zicând:
- Mă surprinde vorba aceea a lui Kierkegaard: “Datorită ghimpelui din talpă, saltul meu e mai înalt decât al oricărui om cu picioare sănătoase”.
- Ce anume te surprinde?, m-a întrebat amicul meu. (El e aşa mai dintr-o bucată. Una de topor). N-ai observat că toţi oamenii importanţi rămaşi în istorie au fost în principiu handicapaţi?
– Cum adică handicapaţi?, l-am întrebat eu nespus de uimit de neruşinarea unui asemenea răspuns.
– Adică au fost cu toţii cel puţin labili psihic. Majoritatea chiar au avut diverse handicapuri fizice. Să nu mai vorbim de scăpările morale… De la personaje Biblice precum Moise, David, până la Napoleon, Mahatma Gandhi, Martin Luther King, Lev Tolstoi, unul nu a fost normal.
– Şi care e legătura cu stimabilul Kierkegaard?, am insistat neprinzând sensul vorbăriei amicului meu.
– Păi Kierkegaard ăsta al tău voia să spună că luptând cu propriile handicapuri ajungi mai sus decât restul muritorilor. Că toţi oamenii importanţi au fost plini de defecte şi că drumul urmat de ei implică suferinţă.
– Adică dacă eu vreau să fac lucruri bune care să rămână pentru posteritate, trebuie să fiu şi nebun, nu numai să sufăr şi să lupt? De data asta începusem să mă enervez.
– Pentru tine nici nu poate fi atât de greu, mi-a răspuns. Eşti un pic sărit de pe fix oricum. Cu munca şi răbdarea nu stai prea bine dar e de înţeles. Eşti încă prea tânăr.
În momentul acela m-am ridicat de la masă şi am plecat nespus de nervos. Auzi la el neruşinare! Eu ca eu, dar să îl facă nebun şi handicapat pe Tolstoi e prea de tot.
Tolstoi a fost nebun pentru ca a avut 12 copii din care ultimul s-a nascut parca in acelasi an cu primul sau nepot.
Pe mine alta idee ma framanta in legatura cu multi dintre acesti oameni ilustri, nu c-ar fi nebuni, dar nu spun acum ca poate o sa imi fac si eu timp odata sa scriu despre asta. Nu de alta, dar mai am nevoie sa ma documentez ca nu cumva sa spun prostii
Raluca Ea’s last blog post..Noi si pitzipoancele
hai mă Florin… iar mă copiezi. Numai eu mă ridic așa de la mese și mă duc acasă (cel puțin până acum așa știam)
Și ce dacă l-a făcut pe Tolstoi nebun? Chiar și Einstein era prost… nici măcar propriul număr de telefon nu și-l putea reține…deci eu nu înțeleg de ce te-ai simțit ofensat…
TyB’s last blog post..Sekuriti, nu glumă
@Raluca Da, pana la urma am ajuns si eu la concuzia ca Tolstoi era un pic anormal.
Nu neaparat pentru cei 12 copii ci mai degraba pentru alte obsesii si obiceiuri.
Astept articolul tau!
@TyB Intre timp timp i-am dat dreptate omului, dar asta nu am mai relatat. “La cald” unele lucruri nu pot fi acceptate asa usor. Si in lumea ideilor pot sa apara campuri de batalie.
Un lucru e cert, geniile nu au cum sa fie tratate intr-o masura egala cu ceilalti, ei sunt diferiti, in marea majoritate “nebuni”…nebunia se trage de la diferente…si cand te gandesti ca mi-am descoperit nebunia..:), acum astept sa iasa la iveala genialitatea..:))
pass’s last blog post..De pe la munci
@pass Cred ca amicul asta al meu nu se referea la genii. Sau nu numai la genii. Chiar din contra, cred ca facea referire la faptul ca oamenii aceea marcanti, au fost in mare masura oameni cu defecte si handicapuri, la fel ca noi. Doar ca pe ei asta i-a ajutat sa ajunga unde au ajuns.
Relatia e cam asa: toti oamenii importanti au fost nebuni, dar nu toti nebunii au fost (sau sunt) oameni importanti.
Cateodata e bine sa fi “nebun”, scapi mai usor de unele conflicte: “Lasa-l ma ca e nebun”… deci tu ramai cu ideile tale si reusesti.:P
Ciolitto’s last blog post..Optimist, pesimist sau realist
Atunci am o idee: data viitoare să bei un frappe!!!
TyB’s last blog post..Sekuriti, nu glumă
@Ciolitto La impoteza asta nu m-am gandit. S-ar putea sa fie asa, desi trebuie sa fii tare increzator in prorpiile idei.
@TyB Crezi ca ar avea un efect de chill out?
chiar și asta. Dar îți propun asta pentru ca să nu mai faci faze de care ai amintit în articol :LOL:
TyB’s last blog post..Sekuriti, nu glumă
@TyB Oricum… unele lucruri nu e clar unde se petrec. In mintea mea sau in realitate…
hmm… asta chiar dă de bănuit. Tind să cred că individul din articol avea dreptate în legătură cu tine
TyB’s last blog post..Sekuriti, nu glumă
Dacă ești la fel ca ceilalți nu ai cum să ieși în evidență.
Simplu.
Bine ai venit în lumea nebunilor hehehe
B’s last blog post..Cosmeticele. Până unde?
@TyB Da, se prea poate sa mai fi pierdut din ele pe drum. Blogurili astea e de vina.
@B Faza cred ca e sa fii la fel ca restul si sa faci altceva. Bine… geniile fac exceptie de la regula asta.
Bine ai venit pe la noi!
Mă refeream că are dreptate cu asta: „Pentru tine nici nu poate fi atât de greu, mi-a răspuns. Eşti un pic sărit de pe fix oricum.” (no offence, just making fun
)
TyB’s last blog post..Gata! Vreau ceva nou!
Si eu tot la aia ma refeream. Am renuntat demult sa ma pretind normal. Banal poate, dar normal mai greu.
YEA! cum zice și B: Welcome tu the stupid’s world
TyB’s last blog post..Gata! Vreau ceva nou!
poate n-ar trebui sa uitam ca cei din jur ii privesc pe cei care nu se incadreaza in “lumea lor” drept anormali, in acest sens orice urma de anormalitate este o lipsa de apartenenta la turma, si orice diferenta este o nebunie
gala’s last blog post..“Săpunul lui Leopold Bloom”- Nora Iuga şi odiseea cathartică
Atenţie mare la cafea, că colegul George a păţit-o!
Vania’s last blog post..6 din 49
@gala Normalitatea devine un lucru tare relativ daca ne luam dupa gura lumii. Iar nebunia o alternativa atragatoare.
@Vania Am vazut patania colegului George. Din empatie am zis sa il adaug in blogroll. Sa-i mai treaca din suparare.
mersic florin, m-ai linistit..am sa-mi vad de viata fara sa-mi arunc ochii peste umar , ca nu cumva sa ma ajunga genialitatea..:) Ma voi multumi doar cu nebunia…
pass’s last blog post..De pe la munci
@pass
Nu stii niciodata. Genialitatea te loveste subit si… subtil! 
alt exemplu de om mare, cu un handicap fizic: Alexis de Tocqueville. am facut o pasiune pt omul asta, am si scris despre el in urma unei biografii pe care am citit-o.
probabil ca depasirea unui handicap fizic iti da o mai mare putere de a depasi obstacolele, si daca mai ai si potential de a fi geniu…
jane’s last blog post..Sambata
@jane Cand depasesti un handicap fizic se prea poate ca toate celelate handicapuri sa ti se pare usor de trecut. :-
Ma duc sa arunc un ochi peste niste informatii despre Alexis al tau.
Ce hal(al) de nerusinare. O idee nebuna si schioapa. Deci, zic, sa luptam, sa transpiram in suferinta
LZ’s last blog post..Ce ti-e scris pe frunte…
@LZ Daca asta ne e soarta… sa suferim zic si eu!