Oprindu-se din treabă pentru a lua o gură de apă, realiză cu stupoare că era ora două noaptea. Cu un gest de lehamite lăsă foile să-i cadă din mână şi rosti un aprig “bag picioru-n ea de treabă!”. Nu mai obişnuia demult să înjure şi expresia respectivă era un fel de descătuşare, o alternativă mai puţin vulgară. Nevoia de a înjura era acolo, dar o fenta subtil, la fel ca musulmanii care înjură cu versete din Coran.
Îl cuprinse o poftă amarnică de a recita o poezie, însă privindu-şi soţia cum doarme se gândi că ar fi mai bine să o scutească de teama că s-a măritat cu un nebun care recită poezii în mijlocul dormitorului, pe întuneric. Îşi găsi în schimb o consolare rapidă în amintirea unei perioade în care el şi poeziile erau mult mai intimi.
Fusese o vreme în care nu trecea zi fără să se ocupe în vreun fel cu poezia. Era adolescent şi avea mai mult timp liber pe atunci. Dar asta nu e o scuză, e adevărat. Ritualul era sfânt: citea cât citea, până îi oboseau ochii. Pe urmă, stingea lumina şi asculta muzică la radio-casetofonul lui antic. Se sătura repede de muzica de la radio şi se punea să asculte din nou caseta cu Richard Clayderman. Era uzată de-a binelea dar încă se mai auzea. Mai avea doar o casetă cu Frank Sinatra cântând colinzi, doar că nu se potrivea oricând.
În adolescenţă fusese aproape bâlbâit. Vorbea repede şi de multe ori nu reuşea să pronunţe unele cuvinte mai grele, pline de “ş” şi “ţ”-uri. Între timp scăpase în mare măsură de acest mic defect, cu ajutorul poeziilor. Sătul de ascultat şi de visat cu ochii deschişi în întuneric, oprea casetofonul. Nu adormea imediat însă. Nu înainte de a recita câteva poezii. Avea câteva zeci de poezii memorate în întregime sau parţial şi luând un ton serios, le recita pe rând. Uneori, alertaţi de sunetul vocii lui, părinţii deschideau uşa camerei şi îl întrebau: “Ai zis ceva?” La care el răspundea grăbit: “Nu, n-am zis nimic”. A doua întrebare venea oarecum ironic: “Ce faci, vorbeşti singur?”, iar el răspundea iritat: “Nu ştiu ce ai auzit! Eu nu am zis nimic”. Minţea cu neruşinare pentru a-şi ascunde pledoariile în versuri, iar apoi, din ce în ce tot mai obosit, adormea în mijlocul unui vers… recitând.
Stând acum în faţa calculatorului şi amintindu-şi de felul în care şi-a învins defectele de dicţie, i se făcu şi mai tare dor să recite o poezie. Se gândi să meargă în baie, dar pereţii erau subţiri iar efectul ar fi fost acelaşi. Enervat de situaţie, încercă să-şi amintească de unde venise dorul ăsta de poezii. “Trebuie să fie de la sârbi” se gândi. Fusese aproape de graniţă în ultimele două zile. Admirând peisajul fascinat şi ascultând un radio sârbesc, îl cuprinsese un dor de ducă. Niciodată limba sârbă nu sunase atât de melodios parcă. Probabil de acolo i se trăgea şi dorul de poezii.
Aruncă din nou o privire spre ceas. 3:35 şi el încă era treaz. Gândindu-se cu groază la ziua de muncă ce urma, se ridică de pe scaunul din faţa calculatorului şi îşi zise: “Sunt rău dus cu pluta! Am ajuns să povestesc despre mine însumi la persoana a III-a.”
Mă bucur că personajul şi-a înfrânat imboldul de-a recita! Ar fi fost prea de tot!…
Vania’s last blog post..Postul nr. 900
Da, asa s-a gandit si el. Desi situatia a fost la limita…
Nu stiu cum dar am ajuns pe blogul tau! Odata ajuns aci, descopar blogul unui tanar talentat intr-ale scrisului, cu mult bun-simt si deosebit de inteligent. Mai am o surpriza pe blogul tau: descopar ca avem un prieten comun-scriitorul, teologul si omul de exceptie, Ioan Usca-Vania! Cum prietenii prietenilor mei sunt si prietenii mei, dar mai ales, placandu-mi blogul tau, imi face placerea de a te adauga la loc de cinste, in blogroll-ul blogului meu!
Nea Costache’s last blog post..Încă o leapşă!
@Nea Costache Bine ai venit pe aici! Multumesc pentru complimente si adaugare in blogroll.
Oamenii cu bun simt sunt prietenii mei, iar daca
avem si (indraznesc sa spun) un prieten comun, cu atat mai mult ma onoreaza prezenta.
Sa ne citim sanatosi, atata timp cat vom mai simti nevoia si dorinta de a scrie!
simpatic foc!
weekend insorit, fara ganduri de ore tarzii suparatoare!
sper ca sotia nu a adormit fara a sa fi fost tinuta in brate :p
jane’s last blog post..Enamorada
@jane Aceam destul de multa treaba si a trebuit sa adoarma singura. Dar ma revansez eu.
Weekend relaxant!
Eu nu cred ca se supara Cristina daca o trezeai sa-i reciti o poezie…
Deci asa, tu recitai pentru tine si cand vroiam noi sa te auzim recitand te lasai rugat… greu esti de inteles
Offf… ma dai de gol.
Macar daca iti luai un pseudonim ceva. 
data viitoare, data viitoare…;)
Sa speram ca va fi o data viitoare cat mai curand…
Sunt tanar doamna,
Vinul ma stie pe derost
si ochiul sclav
imi cara fecioarele prin sange
Cum as putea intoarce copilul care-am fost ???
Chiar asa, CUM?
pass’s last blog post..De pe la munci
A, sa stii ca si eu ma bucur ca te-am descoperit
Spor la inspiratie !!
pass’s last blog post..De pe la munci
@pass Bag de seama ca iti place sa pui sare pe rani…
Multumesc pentru apreciere! Incurajarea ta va fi notata si adusa la cunostinta imparatului intru rasplatire.
Eram dator cu un link:
http://atitudine.passpoint.ro/index.php/2009/04/nassim-si-teoria-campurilor-unificate/
pass’s last blog post..De pe la munci
@pass Multumesc! Sper sa apuc sa urmaresc video-urile. Asa pe bucatele…
Puteai sa cobori in masina si sa reciti ceva urcai in casa si gata …..
A , dar am uitat de faza cu urcatul intre etaje ….
@verne Tu chiar ma trimiteai la moarte.
Imi pierea instantaneu cheful de spus poezii la gandul etajului 3.
poezia iti descopera universuri in care te regasesti, prin lirica acestei amintiri ne-ai descoperit si noua un univers in care sa te regasim
gala’s last blog post..“Săpunul lui Leopold Bloom”- Nora Iuga şi odiseea cathartică
@gala Pe mine e usor sa ma regasiti in cele scrise pe aici. Speranta mea e sa va regasiti pe voi insiva.