Răsărea soarele peste oraş când el a ieşit în grabă din căminul în care stătea. Întotdeauna era în întârziere, mai ales dimineaţa. În 5 minute trebuia să ajungă în centru. Era student în anul 2 şi părinţii îi trimiteau din când în când un pachet cu sarmale, cârnaţi, şniţele, ouă şi gem. Pachetul era adus de un şofer de autocar în schimbul unui pachet de ţigări.
În urmă cu vreo trei zile primise şi bursa de la facultate, aşa că nu ducea lipsă de nimic. Totuşi mâncarea de acasă îi prindea bine, permiţându-i să mai ia o pauză de la gătit. Gătea aproape zilnic împreună cu un coleg de cameră. De unde în primul an de facultate ronţăia toată ziua chips-uri, ajunsese acum să facă sosuri, salate şi ciorbe.
Aerul rece al dimineţii şi foamea care începea să-i răsune în stomac, îi aduseseră aminte de o întâmplare petrecută în urmă cu vreo trei luni. Se nimerise atunci să rămână fără bani timp de câteva zile. Frigiderul era la fel de gol ca portofelul. Avea şi prieteni şi rude în oraş, însă de ruşine nu îndrăznea să apeleze la ei. Să adormi cu stomacul gol nu e cea mai plăcută experienţă din viaţa unui student. A răbdat cu stoicism zilele acelea până când, sunat de acasă, a recunoscut că nu mai mâncase ceva consistent de câteva zile. A doua zi avea pe card bani de acasă şi stomacul plin.
În dimineaţa aceea, în timp ce mergea să îşi ridice pachetul de la autogară, se gândea la câţiva dintre prietenii lui care stăteau mai prost cu banii. De multe ori se vedea pe faţa lor că nu prea mâncaseră pe săturate de ceva vreme. Ştia acum din proprie experienţă ce înseamnă să suferi de foame cronică, aşa că şi-a propus să îşi invite cel puţin un prieten pentru a mânca împreună. Tare i-ar fi prins bine şi lui o asemenea invitaţie în urmă cu trei luni.
Păşind grăbit, afundat în toate gândurile şi planurile dimineţii, simţi cum un gând revelator îi dă târcoale punând încet şi sigur stăpânire pe mintea lui şi aducându-i un zâmbet cald pe faţă. Realiză brusc binefacerea majoră a tuturor necazurilor şi dificultăţilor prin care trecuse până atunci. Fără ele, nu ar fi reuşit niciodată să îi înţeleagă pe oamenii care trec prin greutăţi de tot felul.
_____________________________________________________________________________________
*Poveste inspirată dintr-un caz real
Foarte tru. Sper că s-a şi concretizat gîndul.
alphadog’s last blog post..Bună! Ce mai faci?
ai vazut filmul?
(pay it forward)
brightie’s last blog post..Apus de săptămână cu film bun – Incendiary 2008
@alphadog Din informatiile mele, pot spune ca s-a concretizat.
Si sper sa se concretizeze in continuare. 
@brightie Am vazut filmul. Mi-a placut foarte mult ideea.
Bine ai venit pe aici!
Excelent blogul tau! Felicitari!
Gigel’s last blog post..Primaria largeste cimitirul – muriti in voie!
Direct in blogrol
…mai revin!
Gigel’s last blog post..Primaria largeste cimitirul – muriti in voie!
ce chestie si eu mor de foame uneori…nu stau la camin, stau cu chirie cu inca 5 si uneori raman cu frigiderul gol, portofelul gol, cardul gol si da sa adormi cu stomacul gol nu e chiar cea mai frumoasa experienta am patit-o si eu din pacate…noroc cu oualele ca se pajesc usor
)
malpraxis’s last blog post..Manifestatie Piata Universitatii pentru Basarabia partea 2
off topic – de ce nu arati si pe blog cand ai promovat ceva pe blogoree? Nu toti au twitter
menialy’s last blog post..DECLARATIE LA 50 DE ANI
bine te-am gasit
ma gandesc sa scriu un re: la postul tau si sa imprumut si smecheria cu stelute (cu precizarea sursei, evident)… un fel de leapsa online cu trimitere la o leapsa offline… ce parere ai?
brightie’s last blog post..Apus de săptămână cu film bun – Incendiary 2008
La mulți ani, Floricel!!
)
(De data asta n-am uitat,
Andi’s last blog post..Scrisoare deschisă
@Gigel Bine ai venit pe aici!
Te-am adaugat si eu in lista de “Vecini, prieteni si parteneri”. 
Multumesc pentru apreciere!
@malpraxis Ouale si cartofii sa traiasca!
Impornat e ca atunci cand o sa ajungi bogat si cu frigiderul plin sa nu uiti de aia care adorm cu stomacul gol. 
@menialy
Hai ca mi-am adus aminte de experienta ta cu twitter-ul si am mai tars o portie de ras. 
O sa anunt de acum inainte si aici.
@brighie E o idee buna atat timp cat trasmiti ceva bun.
Ar fi bine ca oamenii sa aplic ideea din filmul “Pay it forward”. Nici nu ar fi un efort atat de mare cred. Ar solicita doar cateva momente in care sa uitam de egoism. 
Astept post-ul tau.
@Andi Multumesc! Apreciez ca ai fost pe faza!
Esti prima daca nu cumva ma inseala memoria. 
Ar fi foarte fain daca am trage cu totii invataturi de genul asta de fiecare data cand trecem prin clipe grele
@Robert Dupa ce trecem de clipele alea mai grele, putem sa tragem asemenea invataturi daca suntem un pic rationali si ne gandim si la binele alora, nu numai la al nostru.
Deci m-am scos
Mă bucur
Să sărbătorești frumos… fă-i soției tale un cadou super
@Andi Heeeeiiiii… eu sunt sarbatoritul!
Vacanta placut! Am inteles ca o sa lipsesti zilele astea!
Lipsesc in sensul că doar postez, nu si răspund la comuri.
Dar nu cred că o să mă pot abține
Uite 2 linkuri interesante pe care le-am primit azi de la Asociația Noii Golani, despre modalități de susținere neconvenționale, dar manifestări de solidaritate emoționante:
Bannere realizate de galeriile de fotbal:
http://www.romanianultras.net/wordpress/ganduri-pentru-frati.html
Afise de atitudine sociala ale grupului MindBomb:
http://www.stiri.romanism.net/?p=2516
Andi’s last blog post..
@Andi Multumesc pentru link-uri. Impresionant. Sper sa nu fie in zadar.
O vacanta faina sa ai! Nu incerca sa te abtii!
Ai invatat o lectie buna dar in primul an nu cred ca mancai doar chipsuri… Ca eu inteleg ca tu esti cazul real
@mihaela Cazul real pot fi eu si poate fi oricine.
Era o mica generalizare cu chispurile, dar e pe undeva adevarat.
Mi-ai reamintit de momentele de foame de prin camin
Ionut’s last blog post..De prin studentie…
@Ionut Sorry daca am starnit amintiri dureroase.
Nimic dureros, chiar ne distram pe tema asta
Atunci e bine. Poate aducandu-ti aminte de experientele respective o sa-i poti ajuta pe altii care trec prin chestii similare. Numai sa nu le dai un cartof si o ceapa sau un PET de bere.
la articolul asta trebuia melodia cu vama veche cu hotelu ala !!!
@verne Poate ar fi trebuit… dar varianta cenzurata.
Dar daca stau sa ma gandesc mai bine, la mine in camin era chiar fain. 
Ce vremuri.. Cat uram sa merg dupa pachet si sa traiesc cu 500 de mii pe saptamana. Dar m-am si distrat in perioada aia.
Catalin’s last blog post..5 tactici pentru un blogging eficient si 5 feluri in care se pot intoarce impotriva ta
@Catalin A fost o perioada faina. E greu totusi de ales intre distractia de atunci si independenta financiara de acum.
Parca studentia nici nu are farmec daca nu treci si prin perioade de genul asta.
@frantzi Asta e asa de consolare…
In realitate nu cred ca s-ar supara cineva daca nu ar trece prin astfel de situatii. 
Pingback: Acest articol este foarte personal « partea luminoasă