Episodul 1. Miercuri 8 octombrie 2008 ora 18:00
Mă întorceam azi de la serviciu, cufundat în gânduri şi pe jumătate adormit, când am trecut pe lângă poarta de gratii care închide curtea unui vecin. Nu mai ştiu care erau gândurile care îmi frământau existenţa la momentul respectiv şi nici nu cred că voi fi în stare să îmi amintesc. Pur şi simplu mi s-au şters din memorie dintr-un motiv lesne de înţeles.
Cum spuneam, mă întorceam de la serviciu după opt ore de retrointersecţii, drumuiri şi alte asemenea activităţi înălţătoare când am trecut pe lângă poarta vecinului. Buuun, asta deja ştiţi. Ceea ce nu ştiţi este faptul că în spatele porţii se află un cibănesc german care şi-a făcut un obicei din a mă readuce pe mine cu picioarele pe pământ de fiecare dată când mă vede obosit şi adormit. Bineînţeles… nici azi nu m-a omis.
Cam asta ar fi explicaţia amneziei mele subite şi a adrenalinei care îmi curgea prin vene chiar şi la câteva minute după ce am ajuns acasă. Partea bună? 
Sunt fresh!!! 
Episodul 2. Miercuri 8 octombrie 2008 ora 20:30
Am fost nevoit să cobor de la etajul 4 ca să cumpăr praf de copt. Nu aveam de ales dacă mai vroiam să am parte în seara asta de delicioasele clătite americane cu pastă de măceşe, gătite de soţia mea.
O ideea sclipitoare, de genul celor care apar o dată la 100 de ani şi schimbă soarta omenirii, mi-a dat un impuls suplimentar. Fără să stau prea mult pe gânduri, am pus mâna pe camera foto şi am plecat. Aveam de gând să mă răzbun pe “amicul” meu ciobănesc german. Cum la ora respectivă patrupedul îşi doarme somnul de frumuseţe, era rândul meu să îi provoc palpitaţii surprinzându-l în nişte poze neanunţate. Urma să apar în faţa voastră şi să mă laud cu realizarea mea, la fel ca hingherul care zicea: “Am fost muşcat de zeci de câini, dar şi eu am muşcat vreo doi!”
Totul părea pus la punct în cele mai mici detalii. Un singur lucru am uitat: să încarc acumulatorul camerei foto. 
Ce a ieşit? Camera nici măcar nu a pornit. Cât despre ciobănesc… nu am reuşit nici măcar să îl trezesc. Ar fi fost o consolare săracă dar totuşi o consolare.
Ok, recunosc! Am pierdut ambele partide azi, dar nu renunţ. Aşa sunt eu, un perseverent.
P.S.: Pe principiul “decât să taci, mai bine nu spui nimic”, am scos din sertarele mai vechi povestea de mai sus. Revin cu lucruri “proaspete” după ce îmi omor oboseala şi îmi resabilitez relaţia cu inspiraţia. Pac pac în versuri! 
Cred ca mai degraba iti pui de rezerva si vreun biscuite/os ratacit prin casa, ca simte animalu’ ca e ceva bun la stomac si sa vezi tu cum face prezenta la gard si iti pozeaza in toate chipurile. Da, si sa ai incarcate toate cele necesare pentru a imortaliza patrupedul
)))
camytzi’s last blog post..Gagici la vestiare – Ep. 1 (Cat fight)
Daca scapa cainele ala din curte, pot sa am si sabie la mine ca tot e degeaba.
Nu vrea mancare. Ma vrea pe MINEEEEE! 
Aaa, deci cutzu e “lulea” dupa tine de fapt
))) Ce ti-e si cu animalele astea, vezi? Uite, cand te duci sa “comunici” cu ele, iti intorc spatele. Ce animale dom’le, ce animale 
)
)
In orice caz, parca imi imaginez bestia filand la gard momentul in care trebuie sa apari si cum isi tine pledoaria
camytzi’s last blog post..Gagici la vestiare – Ep. 1 (Cat fight)
Si sa vezi ce şmecher e! Vine asa tiptil pana la gard, merge încet amăgindu-se că nu l-am observat şi pe pe urmă sare brusc pe gard si latra. Il URASC!
camytzi’s last blog post..Gagici la vestiare – Ep. 1 (Cat fight)
OK.
Il fac eu de râs pe mişelul animal. 
Dar ar trebui folosit in momentele in care ai vreun proiect de terminat si esti rupt de oboseala. Am senzatia ca e mai bun ca o cafea.
menialy’s last blog post..SA SUSTIN PRODUCATORII DIN TARA?!
… bre… mie mi se pare ca in retur o fost remiza! Deci, na… cumulat, tot cainele o castigat, dar macar ai facut egal la tine-acasa!
)
La articolul asta am asa o senzatie de “Deja Vu”. Doar mie mi se intampla?
@menialy E mai bun decat o cafea. Insa numai atunci cand uit ca e acolo si ma pandeste dupa colt.
@clawd Nu cred ca am scos nici macar o remiza in retur.
Planurile mi-au fost zadarnicite. 
Dar pun eu mana pe el….mama lui! 
@frantzi Am scris ca l-am scos din sertarele mai vechi.
Eram obosit si decat sa scriu ceva pe fuga, am ales sa repostez povestea asta. 