E o perioadă în care nu reuşesc să mă desprind de toată agitaţia şi să îmi fac o oarecare ordine în gânduri. Când nu am timp să îmi “rumeg” trăirile, nici scrisul nu mai îmi e la îndemână.
Mă gândeam în ultimul timp la începuturi şi sfârşituri. Ceva anume trebuie să mă fi provocat. Nu îmi amintesc de unde a venit provocarea dar s-a lipit de mine instantaneu. Dilema consta într-o ierarhizare în funcţie de importanţă. Din start am considerat că sfârşitul e mai important decât începutul însă nu pot să îmi revărs valul de argumente nerumegate.
Iniţial am vrut să scriu un articol cu titlul “Unde se duce inspiraţia când se duce”, dar revelaţia trăirilor nerumegate m-a împiedicat să mai cred că inspiraţia mea beletristico-editorialistică s-a evaporat subit odată cu axarea mea pe filmuleţe. Tocmai am scris o
frază de trei rânduri!
Aşadar între început şi sfârşit eu aleg sfârşitul. Ultima impresie în dauna primei impresii şi zâmbetul de la plecare în locul euforiei de la început. Voi?
inceputul – macar ai sperante si planuri.
Sfarsitul e prea….radical. Plus ca trebuie sa incepi imediat sa iti faci planuri pentru urmatorul inceput.
menialy’s last blog post..INCEPE WEEKENDUL
@menialy Ai dreptate intr-o oarecare masura dar eu tot sfarsitul il prefer. Adica sfarsitul e mai important, nu neaparat mai frumos. Ultima impresie e mai importanta decat prima pentru ca nu mai poti sa o schimbi.
Se poate privi aceasta problema din mai multe unghiuri. Adica nu cred ca exista cineva care prefera ca un lucru bun sa se sfarseasca, sau un lucru rau sa inceapa. Dintr-o anumita perspectiva, sfarsitul e mai important deoarece e momentul in care tragi concluziile, momentul in care culegi roadele. Pe de alta parte insa, un nou inceput e mult mai entuziasmant, iti permite sa speri, sa visezi, sa crezi ca se poate mai bine. In plus, cum iti asterni asa dormi, deci sfartsitul este o urmare a inceputului.
In cocluzie, avand in vedere ca nu poate exista sfarsit fara inceput, eu aleg inceputul.
@frantzi Stiam ca o sa fii impotriva mea.
Inceputurile sunt entuziasmate si e bine sa ai parte de ele dar sfarsitul da verdictul. Degeaba incepi bine daca sfarsesti rau. In schimb poti sa incepi rau si sa sfarsesti bine. 
Depinde la ce scara vezi lucrurile. Logica ta e valabila doar daca vezi inceputul ca fiind “nasterea” iar sfarsitul “moartea”. In cazul asta e intradevar mai important sfarsitul, in sensul ca e momentul in care tragi linie si vezi ce lasi in urma, momentul in care iti dai seama daca viata ta a avut vreun rost pe Pamant.
In schimb, la scara mica, omul are posibilitatea de a decide si a influenta evolutia lucrurilor. Adica, pt asta exista inceputurile si sfarsiturile; daca vezi ca un lucru evolueaza rau, ii poti devia traiectoria cu un nou inceput.
@frantzi Ceea ce tu numesti “un nou inceput” eu numesc corectarea unui inceput nefericit spre un sfarsit mai fericit.
Si sentimentl prefer melancolia sfarsitului decat euforia inceputului. E o chestie absolut subiectiva, recunosc.
Pot sa imi doresc foarte bine ca ceva bun sa se termine. Daca ma tem ca poate nu voi mai reusi mult timp sa tin lucrurile la acelsi nivel. Daca ma tem ca lucrurile o sa se strice. Si atunci prefer sa pun punct.
brontozaurel’s last blog post..draci, sfinti ametiti si dureri de burta
@brontozaurel E o idee si asta. Sa te retragi pe culmile gloriei.
Dar tema asta poate nu e cel mai sanatos lucru.
Nu te retragi pe culmile gloriei. Mori cu gloria în braţe ca în filmul 300
leonid’s last blog post..google bug
@leonid This is SPARTA….not!