În ultimele zile mi-am cărat după mine acasă o parte din munca de la birou. Cum ultimele responsabilităţi primite au legătură cu mediul online, timpul de stat în faţa calculatorului s-a dublat. Pe lângă limitările legate de timp, sunt nevoit să sufăr şi o altă consecintă: dureri de coloană, muşchi şi alte zone mai mult sau mai puţin dorsale…
Când programul devine incredibil de aglomerat, e timpul să renunţi la unele activităţi sau cel puţin să le limitezi. În curând o să ajung să vă povestesc: “Răsărea soarele peste cartier când am realizat că nu am mai dormit de 48 de ore…” Când nu dorm am tendinţa să vorbesc mult şi degeaba. Văd lucrurile uşor în ceaţa şi mă gândesc o jumătate de minut ce anume trebuie să îi spun soţiei care tocmai a strănutat. Îmi aduc aminte de vremea în care o săptămână întreagă am fost în starea asta. Îmi redactam lucrarea de licenţă…
V-aş mai povesti multe, dar simt o nevoie acută de a avea câteva momente în care să îmi îmbrăţişez patul şi să-i mărturisesc ataşamentul meu profund. Mâine o luăm de la capăt! Pe curând, la revedere! 
P.S.: O altă tendinţă în scris datorată oboselii este ataşarea unor puncte de suspensie la finalul frazelor… 
