Thanksgiving day în România

Nu prea îmi plac mie de obicei sărbătorile astea importate de la americani şi nu numai. Nu că aş fi nuş’ce naţionalist convins sau un Pruteanu reloaded. Nu îmi plac pur şi simplu, pentru că întotdeauna românii au avut tendinţa asta, specifică civilizaţiilor inferioare, de a copia tot ce văd la “ăia mari”.

Cu thanksgiving day ( “ziua mulţumirii”) lucrurile stau puţin diferit. Pe lângă faptul că ideea este mult mai veche decât însuşi poporul american, există acolo un grăunte de adevăr revelator.

Imaginaţi-vă o lume în care toţi oamenii ar fi cât de cât mulţumiţi de vieţile lor. O lume în care şoferii nu ar mai claxona şi înjura în trafic, şefii nu ar mai urla la nimeni, profesorii nu şi-ar mai descărca frustrările pe elevi sau studenţi, vecinii nu ţi-ar mai bate în perete când asculţi muzică, oamenii nu s-ar mai uita cu ură unii la alţii aşteptând să se schimbe ceva în bine fără aportul lor, nenea din staţie nu ar mai “recapitula” calendarul ortodox în aşteptarea tramvaiului care întârzie, şi chiar tu te-ai trezi dimineaţa cu un zâmbet pe buze, mulţumitor că ai dormit într-un pat cald, că ai ce mânca la micul dejun sau că poţi merge şi alerga fără ajutorul unor cârje sau proteze.

O asemenea imagine e total diferită de ceea ce vedem în fiecare zi. Trăind într-o naţiune de nemulţumiţi cronici, mai devreme sau mai târziu ne putem trezim şi noi înjurând şoferul care tocmai ne-a tăiat calea la semafor.

Nu sunt adeptul ideii că poţi fi un cerşetor care se imaginează prinţ şi peste noapte visul tău se îndeplineşte. Totuşi felul în care gândim ne afectează starea de spirit, acţiunile şi până la urmă felul în care trăim. Dacă fericirea mea depinde într-o mai mică sau mai mare măsură de atitudinea mea în faţa lucrurilor pe care nu le pot controla, atunci aleg să fiu mulţumitor. Mulţumitor lui Dumnezeu pentru că există, mulţumitor părinţilor pentru că mi-au dăruit tot ce au avut mai bun, mulţumitor soţiei mele pentru că mă iubeşte cu bune şi rele, mulţumitor vouă pentru că îmi vizitaţi blogul.

P.S.: Evenimentul (petrecerea) Fizuica la care am participat în calitate de prezentator a avut ca temă principală “Thanksgiving day”. Câteva din ideile prezentate în acest articol le-am menţionat şi acolo. Am ataşat o fotografie de la “locul faptei”.