Joi seara a avut loc la UV Timişoara întâlnirea Clubului Fitzuica pe tema “Relaţii dintre părinţi şi copii”. M-am trezit cooptat într-o mică scenetă în care am jucat rolul unui tânăr cu tendinţe emo, în anul întâi de facultate.
Filmarea nu e cea mai reuşită, dar merită văzută. 
Pentru prima dată în viaţa mea am purtat perucă! Nu mi-a plăcut dar se pare că alţii m-au găsit mai “simpatic” sub o grămadă de păr.
florin, erai cam fericit pentru un emo…mi se pare. si toata ideea cu emo, nu e ca trebuie sa fii orice altceva numai simpatic nu?
Pentru prima mea ocazie de a fi emo, cred ca nu a fost asa de rau.
Si in prezenta tatalui nu prea puteam sa fiu un emo veritabil. Am crezut chiar ca o sa scoata cureaua la mine. 