Aşa cum vă spuneam ieri, am fost pe Dan Păltinişanu la meciul Poli – CFR. Nu am vazut eu mare lucru în teren având în vedere distanţa dintre tribune şi gazon, dar măcar m-am putut bucura de atmosfera de sărbătoare împreună cu soţia şi vreo opt prieteni. Bineînteles că fondul sonor era asigurat (pe lângă galerie) de o trupă de adolescenţi care, din nu ştiu ce motive, erau tare entuziasmaţi şi îşi manifestau entuziasmul printr-o avalaşă de înjurături la fiecare 30 de secunde. În restul timpului rumegau seminţe şi făceau mişto ba de profa de română, ba de un coleg a cărui singură vină este că e blond.
Deci (îmi place să încep frazele cu un “deci” profund) idea era că m-am întors în forţă pe stadioanele patriei, la timp să văd live victoria bănăţenilor (era să zic bănăţenilor mei dar mi-am amintit că sunt bihorean).
Partea mai ciudată a fost deziluzia trăită după fiecare gol, când mă aşteptam să văd reluarea. Asta e… mă consolez cu pozele făcute la faţa locului. 
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=MXXzop95GOw[/youtube]
